Genesa 25 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ultimii ani ai vieții lui Avraam

1 Avraam și‑a mai luat^[1] o soție, al cărei nume era Chetura. (1 Cro 1:32) 2 Ea i‑a născut pe Zimran, Iokșan, Medan, Midian, Ișbak și Șuah. 3 Lui Iokșan i s‑au născut Șeba și Dedan. Urmașii lui Dedan au fost: assuriții, letușiții și leumiții. 4 Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Hanoh, Abida și Eldaa. Toți aceștia au fost urmașii Cheturei. 5 Avraam i‑a dat lui Isaac tot ceea ce avea. 6 El le‑a oferit daruri fiilor țiitoarelor^[2] sale și, pe când era încă în viață, i‑a trimis de lângă fiul său Isaac, spre răsărit, în țara de la răsărit. (Gen 22:24) 7 Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. 8 El și‑a dat ultima suflare, murind după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile. Astfel, el a fost adăugat la poporul său. 9 Fiii săi, Isaac și Ismael, l‑au înmormântat în peștera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Țohar, ogor care se află în apropiere de Mamre 10 și pe care Avraam îl cumpărase de la fiii lui Het. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu Sara, soția lui. 11 După moartea lui Avraam, Dumnezeu l‑a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s‑a așezat lângă Beer Lahai‑Roi^[3]. (Gen 16:14)

Urmașii lui Ismael

12 Aceasta este istoria^[4] lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, roaba Sarei, i l‑a născut lui Avraam, (Gen 2:4; 1 Cro 1:28) 13 și acestea au fost numele fiilor lui Ismael, după numele lor, potrivit genealogiilor lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, 14 Mișma, Duma, Masa, 15 Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. 16 Aceștia au fost fiii lui Ismael și acestea au fost numele celor doisprezece prinți ai triburilor lor, după așezările și taberele lor. 17 Aceștia au fost anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și‑a dat duhul și a murit, fiind adăugat la poporul său. 18 Ei au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Așura^[5]. El se stabilise separat de^[6] toți frații lui.

Esau și Iacov

19 Aceasta este istoria^[7] lui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam i s‑a născut Isaac. (Gen 2:4) 20 Acesta avea patruzeci de ani când s‑a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram^[8] și sora arameului Laban. 21 Isaac s‑a rugat DOMNULUI pentru soția sa, pentru că ea era stearpă. DOMNUL l‑a ascultat, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. 22 Dar pentru că fiii ei se băteau în pântecul ei, a zis: „Dacă‑i așa, de ce mi s‑a întâmplat acest lucru?^[9]“ Și s‑a dus să‑L întrebe pe DOMNUL. 23 DOMNUL i‑a răspuns: „Două neamuri sunt în pântecul tău și două popoare născute din tine se vor despărți. Unul va fi mai puternic decât celălalt și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“ 24 Când i s‑au împlinit zilele să nască, iată că în pântecul Rebecăi erau gemeni. 25 Primul a ieșit roșcovan peste tot, ca o manta de păr, și i‑au pus numele Esau^[10]. 26 După aceea a ieșit fratele său, ținându‑se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i‑au pus numele Iacov^[11]. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i‑a născut pe cei doi fii. (Gen 27:6; Ier 9:4) 27 Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi. 28 Isaac l‑a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l‑a îndrăgit pe Iacov. 29 Odată, pe când Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de oboseală. 30 Esau i‑a zis lui Iacov: – Dă‑mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de oboseală. De aceea i s‑a pus și numele de Edom^[12]. 31 Iacov i‑a răspuns: – Vinde‑mi mai întâi dreptul tău de întâi născut. 32 Esau a zis: – Iată, sunt pe cale să mor. La ce‑mi folosește dreptul de întâi născut? 33 Iacov i‑a răspuns: – Jură‑mi mai întâi. Esau i‑a jurat și i‑a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. 34 Apoi Iacov i‑a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s‑a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și‑a desconsiderat dreptul de întâi născut.

nuBibeln

Abraham dör

1 Abraham skaffade sig ytterligare en hustru. Hon hette Ketura 2 och hon födde honom Simran, Jokshan, Medan, Midjan, Jishbak och Shuach. 3 Jokshans två söner hette Saba och Dedan. Dedans ättlingar var ashuréerna, letushéerna och leumméerna. 4 Midjans söner var Efa, Efer, Henok, Avida och Eldaga. Dessa var alltså ättlingar till Ketura. 5 Abraham gav allt han ägde till Isak. 6 Han gav emellertid gåvor även till sina bihustrurs söner, medan han fortfarande levde, och skickade dem till landet i öster, bort från sin son Isak. 7 Abrahams ålder blev 175 år. 8 Sedan gav han upp andan och dog i en hög ålder, nöjd med livet, och förenades med sina förfäder^[1]. 9 Hans söner Isak och Ismael begravde honom i grottan vid Makpela nära Mamre på den åker som tillhört hettiten Efron, Sochars son, 10 samma åker som Abraham hade köpt av hettiterna. Där begravdes alltså Abraham och hans hustru Sara. 11 Efter Abrahams död välsignade Gud Isak, hans son, som bodde nära Beer Lachaj Roi.

Berättelsen om Ismaels släkt

12 Här följer släkttavlan för Ismael, son till Abraham och Hagar, Saras egyptiska slavinna. 13 Ismaels söner i födelseordning var: Nevajot, Ismaels förstfödde, sedan Kedar, Adbeel, Mivsam, 14 Mishma, Duma, Massa, 15 Hadad, Tema, Jetur, Nafish och Kedma. 16 Dessa är namnen på Ismaels söner, och de är också namnen på tolv stamhövdingar med deras byar och läger. 17 Ismael blev 137 år gammal, och sedan dog han och förenades med sina förfäder. 18 Ismaels ättlingar bosatte sig från Havila till Shur, öster om Egypten, vid vägen mot Assyrien, och de låg ständigt i strid med sina bröder.^[2] 19 Detta är berättelsen om Isaks, Abrahams sons släkt. Abraham blev far till Isak. 20 Isak var 40 år gammal när han gifte sig med Rebecka, dotter till araméen Betuel från Paddan Aram och syster till araméen Laban. 21 Isak bad till HERREN för sin hustru, för hon var ofruktsam. HERREN svarade på hans bön, och hans hustru Rebecka blev gravid. 22 Barnen sparkade varandra i hennes mage. Hon sa: ”Varför ska detta hända mig?” och gick och frågade HERREN. 23 HERREN svarade henne: ”Det finns två folk i din livmoder, två folkstammar ska skiljas från dig. Den ena kommer att bli starkare än den andra, och den äldre ska tjäna den yngre.” 24 När det var dags för henne att föda, födde hon tvillingar. 25 Den förste som föddes hade rödaktig hy som var så hårig att den liknade en skinnfäll. Han fick namnet Esau^[3]. 26 Sedan föddes den andre tvillingen med sin hand om Esaus häl. Därför kallade de honom Jakob^[4]. Isak var sextio år gammal när tvillingarna föddes.

Esau säljer sin förstfödslorätt

27 Allt eftersom pojkarna växte upp blev Esau en skicklig jägare, som höll till ute på markerna, medan Jakob var mer stillsam och trivdes hemma i tälten. 28 Esau var Isaks favorit, för han tyckte om köttet som Esau kom hem med. Men Rebecka älskade Jakob. 29 En dag när Esau kom hem alldeles utsvulten från jakten, höll Jakob på att koka soppa. 30 ”O, vad jag är hungrig!” klagade Esau. ”Ge mig lite av den där röda soppan som du har!” Därför fick han namnet ”Edom”^[5]. 31 ”Det kan jag väl göra, om jag får byta den mot din förstfödslorätt”, svarade Jakob. 32 ”Jag håller ju på att dö. Vad har jag för nytta av förstfödslorätten?” sa Esau. 33 ”Ja, lova då med ed att den är min”, sa Jakob. Esau svor en ed och sålde därmed sin förstfödslorätt till Jakob. 34 Sedan gav Jakob Esau bröd och linssoppa. Han åt och drack och gick sedan och fortsatte med sitt. Så lite värdesatte han sin förstfödslorätt.