Exodul 33 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l‑ai scos din țara Egiptului și suie‑te spre țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: «Seminței^[1] tale i‑o voi da.» (Gal 3:16) 2 Voi trimite un Înger înaintea ta și îi voi alunga pe canaaniți, pe amoriți, pe hitiți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți. 3 Suie‑te deci spre țara în care curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui împreună cu tine, ca să nu te mistui pe drum, căci ești un popor cu ceafa tare^[2].“ 4 Când^[3] poporul a auzit aceste cuvinte aspre, a bocit și niciun om nu și‑a pus podoabele pe el. 5 Căci DOMNUL îi zisese lui Moise: „Spune‑le fiilor lui Israel: «Voi sunteți un popor cu ceafa tare. Dacă M‑aș sui în mijlocul tău chiar și numai pentru o clipă, te‑aș mistui. Și acum, dă‑ți jos podoabele de pe tine ca să știu ce voi face cu tine.»“ 6 Așadar, fiii lui Israel și‑au scos podoabele la muntele Horeb.

Cortul Întâlnirii

7 Moise luase un cort și îl întinsese în afara taberei, la depărtare. El l‑a numit „cortul întâlnirii“^[4]. Oricine‑L căuta pe DOMNUL, ieșea la „cortul întâlnirii“, în afara taberei. 8 Când Moise ieșea afară la cort, tot poporul se ridica în picioare și fiecare stătea la intrarea cortului său, urmărindu‑l cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort. 9 Când Moise intra în cort, stâlpul de nor cobora și se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise. 10 Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica și se pleca cu fața la pământ, fiecare la intrarea cortului său. 11 DOMNUL vorbea cu Moise față în față, așa cum vorbește un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără. Însă tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu părăsea cortul.

Moise și slava Domnului

12 Moise I‑a zis DOMNULUI: – Vezi, Tu îmi zici: „Condu poporul acesta!“, dar nu‑mi faci cunoscut pe cine vei trimite cu mine, deși mi‑ai zis: „Te cunosc pe nume și ai găsit bunăvoință înaintea Mea^[5]!“ 13 Acum, Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, descoperă‑mi căile Tale ca să Te cunosc și să continui să găsesc bunăvoință înaintea Ta. Vezi că neamul acesta este poporul Tău. 14 El i‑a răspuns: – Însăși Prezența Mea va merge și îți voi da odihnă. 15 Moise I‑a zis: – Dacă nu va merge Însăși Prezența Ta, nu ne lua de aici! 16 Cum se va ști atunci că eu și poporul Tău am găsit bunăvoință înaintea Ta? Oare nu când mergi Tu cu noi, astfel încât eu și poporul Tău să fim deosebiți de orice alt popor de pe fața pământului? 17 DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: – Voi face și ceea ce tocmai ai cerut, căci ai găsit bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe nume. 18 Moise I‑a zis: – Te rog, arată‑mi slava Ta. 19 El i‑a răspuns: – Voi face să treacă prin fața ta toată bunătatea Mea și voi proclama înaintea ta Numele de „DOMNUL“. Eu Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur și voi avea milă de cel ce vreau să am milă. 20 Apoi a zis: – Fața însă nu Mi‑o poți vedea, căci omul nu poate să Mă vadă și să mai trăiască. 21 DOMNUL a zis: – Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. 22 Când va trece slava Mea, te voi pune într‑o cavernă a stâncii și te voi acoperi cu palma Mea în timp ce voi trece. 23 Apoi Îmi voi retrage palma și Mă vei vedea din spate. Fața Mea însă nu poate fi văzută.

nuBibeln

Folket ångrar sig

1 HERREN sa till Mose: ”Lämna nu denna plats, du och detta folk, som du förde ut ur Egypten, och gå till det land som jag en gång med ed lovade Abraham, Isak och Jakob att ge åt deras ättlingar. 2 Jag ska sända en ängel framför dig och fördriva kanaanéerna, amoréerna, hettiterna, perisséerna, hivéerna och jevuséerna. 3 Dra iväg till det land som flyter av mjölk och honung. Men själv ska jag inte följa med er, eftersom ni är ett sådant envist och motspänstigt folk. Jag skulle kunna utplåna er på vägen.” 4 När folket hörde dessa stränga ord, klädde de sig i sorgdräkt och tog av sig alla sina smycken. 5 HERREN hade nämligen bett Mose att säga till israeliterna: ”Ni är ett envist och motspänstigt folk. Om jag var tillsammans med er bara en liten stund, skulle jag utplåna er. Men ta nu av er alla era smycken, så ska jag se vad jag ska göra med er.” 6 Från den stunden vid berget Horeb bar de inte längre några smycken.

Uppenbarelsetältet utanför lägret

7 Mose brukade slå upp boningen, som han kallade ”uppenbarelsetältet”^[1], utanför lägret. Den som ville rådfråga HERREN fick gå ut till uppenbarelsetältet. 8 Varje gång Mose gick dit, ställde sig alla upp och iakttog honom från ingången till sina tält till dess han hade gått in i tältet. 9 När han gått in i tältet, kom molnpelaren ner och stannade framför ingången. Där blev den kvar medan HERREN talade med Mose. 10 När folket såg molnpelaren, reste de sig och tillbad vid ingången till sina tält. 11 HERREN talade ansikte mot ansikte med Mose, precis som en människa talar med en annan. Efteråt gick Mose tillbaka till lägret, men hans unge medhjälpare Josua, Nuns son, lämnade aldrig tältet.

Mose vill se Gud

12 Mose sa till HERREN: ”Du har sagt till mig: ’Led detta folk’, men du har inte talat om vem du vill sända med mig. Du säger att du känner mig vid namn och att du ser på mig med välvilja. 13 Om det är så, visa mig då tydligt vad du tänker, så att jag kan lära känna dig och få möta din välvilja. Glöm inte att detta folk är ditt folk!” 14 Herren svarade honom: ”Jag ska själv gå med dig. Du kan känna dig lugn.” 15 Mose sa: ”Om inte du går med oss vill vi inte ta ett enda steg till, 16 för hur ska då andra kunna veta att du ser med välvilja på mig och ditt folk, och att vi är annorlunda än alla andra folk på jorden?” 17 HERREN svarade Mose: ”Jag ska göra det du har bett mig om, för jag ser på dig med välvilja och känner dig vid namn.” 18 Då bad Mose: ”Låt mig få se din härlighet!” 19 HERREN svarade: ”Jag ska låta min godhet gå förbi dig, och jag ska uttala mitt namn^[2] HERREN för dig. Jag ska förbarma mig över vem jag vill, och jag ska visa medlidande med vem jag vill. 20 Men du kan inte få se mitt ansikte, för en människa kan inte se mig och leva.” 21 Sedan sa HERREN: ”Ställ dig här på klippan bredvid mig. 22 När sedan min härlighet går förbi, ska jag ställa dig i en klyfta i klippan och täcka över dig med min hand tills jag har gått förbi. 23 Sedan ska jag ta bort handen och du ska få se mig på ryggen. Men mitt ansikte får ingen se.”