1 Samuel 25 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

David, Nabal și Abigail

1 Samuel a murit. Tot Israelul s‑a adunat, l‑a jelit și apoi l‑au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s‑a ridicat și a coborât în pustia Paran. 2 În Maon se afla un om a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a‑și tunde oile. 3 Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia avea un bun discernământ și era frumoasă la chip, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit. 4 În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal își tunde oile 5 și a trimis zece tineri, zicându‑le: „Suiți‑vă la Carmel. Când ajungeți la Nabal să‑l salutați în numele meu, 6 zicându‑i: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ce este al tău! 7 Am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i‑am jignit, și n‑au suferit nicio pierdere în toate zilele cât au fost în Carmel. 8 Întreabă‑ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință înaintea ta^[1] pentru că venim într‑o zi de bucurie. Acum dă‑le, te rugăm, robilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“ 9 Tinerii lui David au venit la Nabal și i‑au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au așteptat. 10 Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpânii lor. 11 Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit‑o pentru cei ce‑mi tund oile și s‑o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“ 12 Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă și i‑au spus lui David toate aceste cuvinte. 13 Atunci David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!“ Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia și după el s‑au suit cam patru sute de bărbați, în timp ce două sute au rămas la bagaje. 14 Unul dintre slujitori i‑a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „Iată, David a trimis mesageri din pustie pentru a‑l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s‑a răstit la ei. 15 Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi. Nu ne‑au jignit și n‑am suferit nicio pierdere în toate zilele cât am mers cu ei, atunci când eram pe câmp. 16 Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în toate zilele cât am fost cu ei, păzind oile. 17 Acum, gândește‑te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este atât de ticălos^[2], încât nimeni nu poate să‑i vorbească.“ (2 Cor 6:15) 18 Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri^[3] de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le‑a așezat pe măgari. 19 Apoi le‑a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma“. Soțului ei, Nabal, nu i‑a spus însă nimic. 20 În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită^[4] a muntelui, iată că David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i‑a întâlnit. 21 David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s‑a pierdut nimic. El mi‑a întors rău pentru bine. 22 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea^[5] cu vrăjmașii lui David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“ 23 Când Abigail l‑a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și‑a plecat fața înaintea lui și i s‑a închinat până la pământ. 24 Ea a căzut la picioarele lui și a zis: – Numai asupra mea să fie vina, stăpâne. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să‑ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale. 25 Te rog, stăpâne, nu‑ți pune mintea cu acel om ticălos^[6], care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal^[7] îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i‑am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i‑ai trimis. 26 Acum, stăpâne, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că DOMNUL te‑a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal! 27 Darul acesta, pe care l‑a adus roaba ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care‑l urmează pe stăpânul meu. 28 Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale. Căci DOMNUL îi va face sigur stăpânului meu o Casă trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele DOMNULUI. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale. 29 Iar dacă se va ridica vreun om ca să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la DOMNUL, Dumnezeul tău. Însă viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr‑o praștie. 30 Când DOMNUL îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune conducător peste Israel, 31 să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. Când DOMNUL îi va face bine stăpânului meu, atunci să‑ți aduci aminte de slujitoarea ta. 32 David i‑a răspuns lui Abigail: – Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, Care te‑a trimis astăzi să mă întâlnești. 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare. 34 Viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, Care m‑a oprit să‑ți fac rău, că dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal. 35 Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i‑a zis: – Suie‑te în pace acasă. Să știi că am ascultat glasul tău și că ți‑am împlinit cererea. 36 Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa lui un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i‑a spus nimic până în zorii dimineții. 37 Dimineața, când Nabal nu mai era amețit de vin, soția lui i‑a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui a primit o lovitură de moarte^[8], și el s‑a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, DOMNUL l‑a lovit pe Nabal, iar acesta a murit. 39 Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Care mi‑a apărat cauza cu privire la disprețul din partea lui Nabal și l‑a oprit pe robul Său de la rău. DOMNUL a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său.“ Apoi David a trimis să‑i spună lui Abigail că vrea s‑o ia de soție. 40 Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i‑au vorbit, zicând: – David ne‑a trimis la tine ca să te luăm pentru a‑i fi soție. 41 Atunci ea s‑a ridicat și s‑a plecat cu fața la pământ, zicând: – Iată, slujitoarea ta este ca o roabă gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu. 42 Apoi Abigail s‑a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat însoțită de cinci servitoare ale sale. A mers după mesagerii lui David și a devenit soția acestuia. 43 David o luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui. 44 Saul a dat‑o pe fiica sa Mihal, care era soția lui David, lui Paltiel^[9], fiul lui Laiș, care era din Galim.

nuBibeln

Profeten Samuels död Naval förolämpar David

1 Sedan dog profeten Samuel. Hela Israel sörjde och man begravde honom i hans familjegrav i Rama. David begav sig sedan till Parans öken. 2 I Maon fanns då en rik man som ägde en stor farm i Karmel. Han hade 3 000 får och 1 000 getter och nu befann han sig hemma på gården eftersom det var dags att klippa fåren. 3 Han hette Naval och hans hustru Avigajil. Hon var en vacker och intelligent kvinna, men mannen, en ättling till Kalev, var rå och elak. 4 När David var i öknen och hörde att Naval höll på att klippa fåren, 5 skickade han tio av sina män upp till Karmel för att hälsa från honom 6 och säga: ”Jag önskar dig och din familj framgång och lycka med allt du äger. 7 Jag hörde att du håller på att klippa dina får. Nu är det så att dina herdar under en tid har bott ibland oss och vi har aldrig skadat dem. Ingen har tagit något från dem medan de var i Karmel. 8 Fråga dina tjänare, så kan de intyga det. Jag hoppas därför att du vill visa välvilja gentemot mina män när de nu kommer till dig vid ett sådant festligt tillfälle och ge dina tjänare och din vän David vad du kan ha till hands.” 9 Davids män framförde detta budskap till Naval från David och väntade sedan på hans svar. 10 Naval frågade Davids tjänare: ”Vem är David, den där Jishajs son? Det finns många slavar som är på rymmen från sina herrar nu för tiden! 11 Skulle jag ta mitt bröd och mitt vatten och de djur som jag har slaktat åt mina fårklippare och ge det till några som jag inte ens vet varifrån de kommer?” 12 Davids budbärare gick genast tillbaka och berättade vad Naval hade sagt. 13 ”Ta på er svärden!” sa David och det gjorde de och han själv spände på sig sitt eget. Sedan tågade David mot Karmel med 400 man, medan 200 stannade kvar för att vakta lägret. 14 En av Navals män berättade för Navals hustru Avigajil: ”David skickade hit sina män från öknen för att tala med vår husbonde, men han förolämpade dem. 15 Men Davids män har varit mycket vänliga mot oss och har aldrig gjort oss något illa. Det stals aldrig något från oss under hela den tid vi var där ute på fältet med dem. 16 De var en mur omkring oss både natt och dag när vi vistades i deras närhet med våra hjordar. 17 Det är bäst att du tänker ut något väldigt kvickt, för annars kommer det att gå illa för både vår husbonde och oss andra. Vår husbonde själv är ju så ondsint att det är lönlöst att prata med honom.” 18 Då skyndade sig Avigajil att samla ihop tvåhundra brödkakor, två skinnsäckar med vin, fem tillagade får, två säckar rostat vete, etthundra russinkakor och tvåhundra fikonkakor och lastade alltsammans på åsnor. 19 ”Skynda er i förväg, så ska jag följa efter”, sa hon till sina tjänare. Men hon berättade ingenting för sin make. 20 När hon kom ridande neråt i en bergsravin på sin åsna, kom David och hans män emot henne. 21 David hade just sagt till sig själv: ”Det tjänade ju ingenting till att hjälpa den där mannen! Vi skyddade hans egendom i öknen så att inget saknades och ändå har han lönat min godhet med ont. 22 Gud må straffa mig^[1], om jag låter en enda av hans män överleva till i morgon!”

Avigajil ber för Navals liv

23 När Avigajil fick se David, steg hon snabbt av åsnan och bugade sig djupt inför honom. 24 ”Herre, jag tar på mig hela skulden för det som har hänt”, sa hon och föll ner för hans fötter. ”Var snäll och hör på mig, din tjänarinna! 25 Naval är en dåre, precis som hans namn säger,^[2] så bry dig inte om vad denne onde man har sagt! Själv såg jag aldrig budbärarna du skickade. 26 Men eftersom HERREN nu har hindrat dig, min herre, från att utkräva blodshämnd och ta saken i egna händer, så må det, så sant HERREN lever och du själv lever, gå alla dina fiender och dem som vill dig ont på samma sätt som det ska gå för Naval! 27 Här är en gåva som jag har fört med mig till dig och dina män. 28 Förlåt nu mig, din tjänarinna, det jag har gjort fel! HERREN kommer att befästa ett rike åt dig, min herre, som aldrig ska gå under eftersom du kämpar för honom. Låt ingen få anledning att anklaga dig för något under din livstid. 29 Du kommer alltid att vara trygg under HERRENS beskydd, även när man är ute efter ditt liv. Min herre, ditt liv ska bevaras som en dyrbar sten^[3] och dina fiender kommer han att kasta iväg som stenar ur en slunga. 30 När HERREN har utfört allt det goda som han har lovat dig, min herre, och har gjort dig till furste i Israel, 31 så ska du inte behöva bära på dåligt samvete eller anklaga dig själv för att du spillt oskyldigt blod eller tagit lagen i egna händer! Men glöm inte mig, din tjänarinna, när HERREN gör allt detta för dig!” 32 David svarade Avigajil: ”Välsignad vare HERREN, Israels Gud, som har skickat dig hit för att möta mig i dag! 33 Må du vara välsignad för att du är så klok och förståndig och för att du hindrade mig från att spilla blod och ta rätten i egna händer! 34 Så sant HERREN, Israels Gud, lever, han som har hindrat mig från att skada dig: om du inte hade kommit hit ut för att möta mig, så skulle inte någon av Navals män varit vid liv i morgon bitti.” 35 Sedan tog David emot hennes gåvor och sa till henne att återvända hem i lugn och ro, för han lyssnade på henne och gjorde henne till viljes. 36 När hon kom hem, hade Naval ordnat en stor fest, som en kunglig fest. Han var mycket berusad och upprymd och därför berättade hon inte för honom om saken förrän följande morgon 37 då han hade nyktrat till. Men när hans hustru berättade vad som hade hänt, drabbades han av slag och blev liggande som en sten. 38 Tio dagar senare lät HERREN honom dö.

David gifter sig med Avigajil

39 När David hörde att Naval var död, sa han: ”Prisad vare HERREN! Han har själv straffat Naval för vanäran han drog över mig och han har skonat mig från att begå en ogärning. Navals ondska har gått ut över honom själv.” Sedan sände David budbärare till Avigajil för att be henne bli hans hustru. 40 Davids tjänare reste till Karmel och sa till henne: ”David har sänt oss för att hämta dig, så att du kan bli hans hustru.” 41 Avigajil föll då ner med ansiktet mot marken och svarade: ”Jag är hans tjänarinna och jag är villig att bli en slavinna som tvättar fötterna på min herres tjänare.”^[4] 42 Hon gjorde sig därefter i ordning, tog fem tjänsteflickor med sig och satte sig på sin åsna. Och så följde hon med männen tillbaka till David och blev hans hustru. 43 David gifte sig även med Achinoam från Jisreel. Båda var de nu hans hustrur. 44 Men Saul hade låtit gifta bort sin dotter Mikal, Davids hustru, med en man från Gallim som hette Palti, son till Lajish.