1 Samuel 24 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

David îi cruță viața lui Saul

1 Când Saul s‑a întors de la urmărirea filistenilor, l‑au înștiințat, zicând: „David se află în pustia En‑Ghedi.“ 2 Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Țapilor Sălbatici. 3 A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea să‑și acopere picioarele^[1]. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii. (Jud 3:24) 4 Oamenii lui David i‑au zis: – Iată ziua despre care ți‑a spus DOMNUL: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să‑i faci ce consideri că este bine.^[2]“ David s‑a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul. 5 După aceea însă pe David l‑a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. 6 El le‑a zis oamenilor săi: – Să mă ferească DOMNUL să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul DOMNULUI, și anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul DOMNULUI! 7 Cu aceste cuvinte David i‑a oprit pe oamenii săi și nu i‑a lăsat să‑l atace pe Saul. Apoi Saul s‑a sculat, a părăsit peștera și și‑a continuat drumul. 8 După aceea s‑a ridicat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: – O, rege, stăpânul meu! Când Saul s‑a uitat în urma sa, David s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 9 Apoi David i‑a zis lui Saul: – De ce asculți cuvintele oamenilor care spun că David dorește să‑ți facă rău? 10 Iată, în ziua aceasta ochii tăi au văzut că DOMNUL te‑a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Mi s‑a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul DOMNULUI. 11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te‑am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să‑mi iei viața. 12 DOMNUL să judece între mine și tine și DOMNUL să mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 13 Așa cum spune vechiul proverb: „Răutatea de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice? 15 DOMNUL să fie judecător și să judece între mine și tine! Să privească, să‑mi susțină cauza și să mă izbăvească din mâna ta! 16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: – Tu ești, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare, 17 zicându‑i lui David: – Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu m‑ai tratat bine, chiar dacă eu te‑am tratat rău. 18 Astăzi ai dovedit bunătate față de mine pentru că, deși DOMNUL mă dăduse în mâna ta, tu nu m‑ai ucis. 19 Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine? DOMNUL să‑ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! 20 Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău! 21 Jură‑mi pe DOMNUL că nu îi vei stârpi pe urmașii mei după mine și că nu îmi vei șterge numele din familia tatălui meu. 22 David i‑a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s‑au suit în fortăreață^[3]. (1 Sam 22:4)

nuBibeln

David skonar Sauls liv

1 David fortsatte sedan upp mot bergfästena vid En-Gedi. 2 När Saul kom tillbaka från striden mot filistéerna, fick han reda på att David hade gått till En-Gedis öken. 3 Han valde därför ut 3 000 duktiga män från hela Israel och gick för att söka efter David och hans män vid Stengetsklipporna. 4 På vägen dit, på ett ställe där vägen passerade några fårfållor, gick Saul in i en grotta för att uträtta sina behov. Men längst in i grottan satt David och hans män. 5 ”Nu har tillfället kommit”, sa Davids män till honom. ”Detta är vad HERREN menade när han sa: ’Jag ska ge Saul i din hand, så att du kan göra som du vill med honom!’ ” David smög då fram och skar av en bit av Sauls mantel. 6 Men hans samvete började omedelbart oroa honom för att han skurit av biten av manteln. 7 ”HERREN förbjude att jag skulle göra detta mot min herre, HERRENS smorde”, sa han till sina män. ”Man ska inte angripa HERRENS smorde!” 8 Sedan gav David sina män stränga order om att de inte fick överfalla Saul. När Saul lämnat grottan och gått en bit på vägen, 9 kom David ut efter honom och ropade: ”Min herre och min kung!” Saul vände sig om och då bugade David sig djupt inför honom. 10 Sedan ropade han till Saul: ”Varför lyssnar du på dem som säger att jag försöker skada dig? 11 Nu kan du själv se att HERREN överlämnade dig åt mig där i grottan. Några uppmanade mig att döda dig, men jag skonade dig för jag tänkte: ’Jag vill inte göra något illa mot min herre, för han är HERRENS smorde.’ 12 Ser du, min fader, vad jag har i min hand? Det är ena hörnet av din mantel. Jag skar av det, men jag dödade dig inte! Är inte detta bevis nog för att jag inte tänker skada dig och att jag inte har syndat eller förbrutit mig mot dig, även om du står efter mitt liv? 13 HERREN får döma mellan oss! HERREN ska hämnas på dig för vad du har försökt göra mot mig, men jag tänker aldrig göra dig något illa! 14 Det gamla ordspråket säger: ’Den som är ond gör vad ont är.’ Därför kommer jag aldrig att röra dig. 15 Vem är det egentligen Israels kung har dragit ut efter? En död hund? En loppa? 16 HERREN är vår domare. Han ska döma mellan dig och mig. Han ska ta sig an min sak och rädda mig undan dig.” 17 Saul ropade tillbaka: ”Är det verkligen du, min son David?” Sedan började Saul gråta högt 18 och sa till David: ”Du är mer rättfärdig än jag, för du har gjort gott mot mig trots att jag ville göra ont mot dig. 19 I dag har du visat din godhet mot mig, för när HERREN gav mig i din hand, dödade du mig inte. 20 Vem låter sin fiende komma undan när han har honom i sin makt? HERREN ska belöna dig för den godhet du har visat mig i dag! 21 Nu inser jag att du kommer att bli kung och att Israels kungadöme ska befästas under ditt styre. 22 Lova mig därför med ed inför HERREN att du inte kommer att döda min familj och utplåna mitt namn ur min släkt!” 23 David lovade då Saul detta. Sedan gick Saul tillbaka hem, medan David och hans män återvände till sitt bergfäste.