1 Samuel 13

Noua Traducere Românească

1 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns rege și a domnit timp de patruzeci și doi de ani peste Israel.2 Saul și‑a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el în Micmaș și pe muntele Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i‑a trimis acasă, pe fiecare la cortul lui.3 Ionatan a învins garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din trâmbiță[1] în toată țara, zicând: „Să audă evreii!“4 Și s‑a auzit în tot Israelul că Saul a învins garnizoana filistenilor și că Israel a ajuns de nesuferit pentru filisteni. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul la Ghilgal.5 Filistenii s‑au adunat ca să lupte cu Israel. Erau treizeci de mii de care și șase mii de călăreți, un popor atât de numeros cât nisipul de pe malul mării. S‑au suit și și‑au așezat tabăra la Micmaș, la răsărit de Bet‑Aven.6 Când bărbații lui Israel s‑au văzut la strâmtorare (căci poporul lor era în impas) s‑au ascuns în peșteri, în tufișuri, printre stânci, în cripte și în puțuri[2].7 Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad și Ghilad. Saul se afla încă la Ghilgal și tot poporul de lângă el tremura.8 El a așteptat șapte zile, timpul hotărât de către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, poporul se împrăștia de lângă Saul.9 Atunci Saul a zis: „Aduceți la mine arderea‑de‑tot și jertfele de pace[3].“ Și a jertfit arderea‑de‑tot. (1 Sam 10:8)10 Tocmai în momentul în care termina de adus arderea‑de‑tot, a sosit și Samuel. Saul i‑a ieșit în întâmpinare ca să‑l salute.11 Samuel a zis: – Ce‑ai făcut? Saul a răspuns: – Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că tu nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt adunați la Micmaș,12 mi‑am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat fața DOMNULUI.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea‑de‑tot.13 Samuel i‑a zis lui Saul: – Ai lucrat ca un nebun și nu ai păzit porunca pe care ți‑o dăduse DOMNUL, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, DOMNUL ți‑ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel.14 Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. DOMNUL Și‑a găsit un om după inima Lui și l‑a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Și aceasta fiindcă nu ai păzit ce‑ți poruncise DOMNUL.15 Samuel s‑a ridicat și s‑a suit din Ghilgal la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el și au ieșit în jur de șase sute de bărbați.16 Saul și Ionatan, fiul său, și poporul care era cu ei au rămas la Ghiva, în Beniamin, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Micmaș.17 Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete de năvălitori ca să distrugă. O ceată a luat‑o pe drumul spre Ofra, în regiunea Șual,18 o alta a luat‑o pe drumul spre Bet‑Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Țeboim, spre pustie.19 În toată țara lui Israel nu se găsea niciun fierar deoarece filistenii ziseseră: „Să nu cumva să‑și facă evreii săbii sau sulițe!“20 Prin urmare, tot Israelul cobora la filisteni ca să‑și ascută fierul pentru plug, sapa, toporul și secera.21 Prețul era de un pim[4] pentru ascuțirea fierului de plug și a sapei și de o treime dintr‑un șechel[5] pentru ascuțirea furcii, a toporului și a vârfului care se fixa pe țepușa pentru mânat boii.22 De aceea, în ziua luptei, niciunul din oamenii care erau cu Saul și cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliță în mână. Numai Saul și fiul său Ionatan aveau.23 O unitate filisteană a înaintat și s‑a așezat în trecătoare, la Micmaș.

1 Samuel 13

nuBibeln

1 Under sitt andra regeringsår[1], efter att ha blivit kung i Israel,2 valde Saul ut 3 000 män ur Israels folk. Av dessa fick 2 000 följa med honom till Mikmas och Betels bergsbygd, medan 1 000 man var hos Jonatan i Giva i Benjamins land. Resten av folket hade han skickat hem.3 Jonatan anföll filistéernas utpost i Geva och filistéerna fick höra det. Saul lät blåsa i horn över hela landet för att hebréerna skulle höra det.4 Så fick hela Israel höra att Saul anfallit den filistéiska utposten och att Israel på detta sätt dragit över sig filistéernas hat. Folket kallades samman för att följa Saul till Gilgal.5 Filistéerna samlade en mäktig armé på 3 000 vagnar, 6 000 ryttare och ett oräkneligt antal fotsoldater, liksom sanden på havets strand. De gick och slog sedan läger vid Mikmas öster om Bet Aven.6 När Israels män fick se att de var i nöd och att deras armé var hårt pressad, gömde de sig i grottor, skogssnår och gropar, bland klipporna och i gravar och vattenbehållare.7 Somliga av hebréerna gick över Jordanfloden och flydde till Gads och Gileads land. Under tiden stannade Saul i Gilgal och de som var med honom darrade av skräck.8 I sju dagar väntade sedan Saul där, precis som Samuel tidigare sagt till honom[2]. Men när Samuel fortfarande inte hade kommit och männen började lämna honom,9 sa Saul: ”För fram brännoffret och gemenskapsoffret till mig!” Sedan offrade han brännoffret.10 Just då han hade avslutat offrandet, kom Samuel och Saul gick ut för att möta honom och hälsa på honom.11 Men Samuel sa: ”Vad är det du har gjort?” Saul svarade: ”När jag såg att mina män övergav mig och att du inte hade anlänt vid den tidpunkt du lovade och att filistéerna stod vid Mikmas klara till strid,12 sa jag: ’Filistéerna är beredda att marschera mot oss och jag har inte vädjat till HERREN om hjälp!’ Därför kände jag mig tvingad att bära fram brännoffret innan du kom.”13 ”Du har handlat som en dåre!” sa Samuel. ”Du har inte hållit HERRENS, din Guds, bud som han gav dig. Han skulle annars ha befäst din kungamakt över Israel för all framtid,14 men nu tas den ifrån dig. HERREN har sökt sig en man efter sitt sinne och han har redan valt ut honom till furste över sitt folk, eftersom du inte har rättat dig efter HERRENS bud.”15 Samuel lämnade sedan Gilgal och gick till Giva i Benjamins land. Men när Saul räknade soldaterna som fortfarande var med honom, upptäckte han att det bara var 600 man kvar.16 Saul och hans son Jonatan och deras män slog upp sitt läger i Geva i Benjamins land, medan filistéerna stannade vid Mikmas.17 Därifrån sände filistéerna ut tre grupper av plundrare. En grupp gick mot Ofra i Shuals land,18 en gick till Bet Horon och en gick närmare ökengränsen ovanför Sevoimdalen.19 På den här tiden fanns det inga smeder i Israels land, eftersom filistéerna ville hindra hebréerna från att smida svärd och spjut.20 Varje gång de behövde vässa sina plogbillar, skäror, yxor eller liar[3] måste de alltså gå till filistéerna.21 Det kostade två tredjedels sikel[4] att slipa en plogbill eller en skära och hälften så mycket för en yxa, högrep eller oxpik.22 Därför fanns det inte ett enda svärd eller spjut i hela Israels armé när de skulle kriga mot filistéerna. Det var bara Saul och Jonatan som hade vapen.23 Ett förband ur filistéernas armé hade nu gått fram till bergspasset vid Mikmas.