Judecătorii 5 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Cântarea Deborei

1 În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând: 2 „Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel, poporul a mers de bunăvoie! Binecuvântați‑L pe DOMNUL! 3 Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori! Eu, da eu, voi cânta DOMNULUI^[1], voi cânta spre lauda DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel: 4 DOAMNE, când ai ieșit din Seir, când ai mărșăluit din ținutul Edomului, pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat și norii au turnat ape! 5 Munții s‑au scurs dinaintea DOMNULUI, Cel al Sinaiului, dinaintea DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel! 6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat^[2], în zilele Iaelei, drumurile erau părăsite, și drumeții călătoreau pe căi ocolite. (Jud 3:31) 7 Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,^[3] până când m‑am ridicat eu^[4], Debora, m‑am ridicat ca o mamă în Israel. 8 Când el și‑a ales dumnezei noi, războiul^[5] era la porți, dar nu se vedea nici scut și nici suliță printre patruzeci de mii în Israel! 9 Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel, de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie. Binecuvântați‑L pe DOMNUL! 10 Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe, cei ce stați pe covoare, cei ce umblați pe drum, luați aminte 11 la vocea arcașilor de lângă adăpătoare. Acolo ei istorisesc faptele drepte ale DOMNULUI, faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel! Atunci poporul DOMNULUI a coborât la porți. 12 Trezește‑te, trezește‑te, Debora! Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare! Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam, și ia‑ți captivii! 13 Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;^[6] poporul DOMNULUI a coborât la mine cu cei viteji^[7]. 14 Au venit din Efraim; rădăcina lor este în Amalek. După tine a venit Beniamin, cu poporul tău. Din Machir au coborât legiuitorii și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului. 15 Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora și, precum Isahar, așa și Barak, fiind trimis în urma lui în vale. În ținuturile lui Ruben însă s‑a ținut mare sfat^[8]! 16 De ce ai rămas printre staule^[9] ca să asculți behăitul turmelor? În ținuturile lui Ruben mare a fost sfatul! 17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului. Iar Dan, de ce a rămas la corăbii? Așer a rămas pe coasta mării și s‑a așezat pe limanurile lui. 18 Zabulon este un popor care și‑a riscat viața până la moarte; Neftali la fel, pe dealurile țării. 19 Regii au venit și s‑au luptat. Regii Canaanului s‑au luptat atunci la Taanah, lângă apele Meghido. N‑au luat niciun câștig, nici măcar un pic de argint. 20 Stelele din ceruri s‑au luptat, s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera. 21 Râul Chișon i‑a luat, vechiul râu, râul Chișon. Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!^[10] 22 Atunci copitele cailor au izbit pământul; armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător. 23 «Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul DOMNULUI. «Să blestemați amarnic pe locuitorii ei, căci nu au venit în ajutorul DOMNULUI, în ajutorul DOMNULUI împotriva celor viteji.» 24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael, soția chenitului Heber, cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi. 25 El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte; într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt. 26 Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș, și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului; l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul, l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla. 27 El a căzut și s‑a ghemuit, la picioarele ei s‑a plecat adânc, a căzut și s‑a ghemuit; în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis! 28 Pe fereastră, printre zăbrele, mama lui Sisera se uita și bocea: «De ce întârzie carele lui să vină? De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?» 29 Prințesele ei înțelepte îi răspund și ea își răspunde singură: 30 «Oare nu își caută și își împart ei prada? O femeie, două femei de fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera, pradă de stofă colorată, brodată; câte două stofe colorate, brodate, pentru grumazul prădătorului.» 31 Așa să piară toți dușmanii Tăi, DOAMNE! Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“ Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.

New International Reader’s Version

The song of Deborah

1 On that day Deborah and Barak sang a song. Barak was the son of Abinoam. Here is what Deborah and Barak sang. 2 ‘The princes in Israel lead the way. The people follow them just because they want to. When this happens, praise the LORD! 3 ‘Kings, hear this! Rulers, listen! I will sing to the LORD. I will praise the LORD in song. He is the God of Israel. 4 ‘LORD, you went out from Seir. You marched out from the land of Edom. The earth shook. The heavens poured. The clouds poured down their water. 5 The mountains shook because of the LORD. He was at Mount Sinai. They shook because of the LORD. He is the God of Israel. 6 ‘The main roads were deserted. So travellers used the winding paths. That happened in the days of Shamgar, the son of Anath. It happened in the days of Jael. 7 Those who lived in the villages of Israel would not fight. They held back until I, Deborah, came. I came as a mother in Israel. 8 War came to the city gates. Then God chose new leaders. But no shields or spears were seen anywhere. There weren’t any among 40,000 men in Israel. 9 My heart is with the princes in Israel. It’s with the people who follow them just because they want to. Praise the LORD! 10 ‘Some of you ride on white donkeys. Some of you sit on your saddle blankets. Some of you walk along the road. Think about 11 the voices of the singers at the watering places. They sing about the victories of the LORD. They sing about the victories of his people who live in Israel’s villages. ‘The people of the LORD went down to the city gates. 12 “Wake up, Deborah! Wake up!” they said. “Wake up! Wake up! Begin to sing! Barak, get up! Son of Abinoam, capture your prisoners!” 13 ‘The nobles who were left came down. The people of the LORD came down to me against the powerful enemy. 14 Some came from the part of Ephraim where some Amalekites lived. Some from Benjamin were with the people who followed Ephraim. Captains came down from Makir. Those who rule like commanders came down from Zebulun. 15 The princes of Issachar were with Deborah. The men of Issachar were with Barak. They went into the valley under his command. In the territories of Reuben, men looked deeply into their hearts. 16 Why did they stay among the sheepfolds? Why did they stay to hear shepherds whistling for the flocks? In the territories of Reuben, men looked deeply into their hearts. 17 Gilead stayed east of the River Jordan. Why did Dan stay near the ships? The men of Asher remained on the coast of the Mediterranean Sea. They stayed in their safe harbours. 18 The people of Zebulun put their very lives in danger. So did Naphtali on the hillside fields. 19 ‘Kings came and fought. The kings of Canaan fought at Taanach by the streams of Megiddo. But they didn’t carry away any silver. They didn’t take anything at all. 20 From the heavens the stars fought. From the sky they fought against Sisera. 21 The River Kishon swept them away. The Kishon is a very old river. My spirit, march on! Be strong! 22 The hooves of the horses pounded like thunder. The powerful horses of our enemies galloped away. 23 “Let Meroz be cursed,” said the angel of the LORD. “Let bitter curses fall on its people. They did not come to help the LORD. They did not come to help him against our powerful enemies.” 24 ‘May Jael be the most blessed woman of all. May the wife of Heber, the Kenite, be blessed. May she be the most blessed woman of all those who live in tents. 25 Sisera asked for water. She gave him milk. In a bowl fit for nobles she brought him buttermilk. 26 Her hand reached out for a tent stake. Her right hand reached for a hammer. She hit Sisera. She crushed his head. She drove the stake right through his head. 27 He sank down. He fell at her feet. He was lying there. At her feet he sank down. He fell. He fell where he sank down. That’s where he died. 28 ‘Sisera’s mother looked out through the window. From behind the wooden screen she cried out. “Why is his chariot taking so long to get here?” she said. “Why can’t I hear the noise of his chariots yet?” 29 Her wisest ladies answer her. And here’s what she keeps saying to herself. 30 She says, “They must be finding riches to bring back. They must be dividing them up. Each man is getting a woman or two. They are giving colourful clothes to Sisera. The clothes are very beautiful. He will bring some for me to wear. The men must be finding many things to bring home.” 31 ‘LORD, may all your enemies be destroyed. But may all who love you be like the morning sun. May they be like the sun when it shines the brightest.’ So the land was at peace for 40 years.