Isaia 41 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Domnul, Ajutorul lui Israel

1 „Ascultați‑Mă în tăcere, insule, iar popoarele să‑și înnoiască puterea! Să se apropie și să vorbească! Să ne înfățișăm împreună la judecată! 2 Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit, chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale? El îi dă în stăpânire neamurile și îi supune regi. Cu sabia îi preface în praf, iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt. 3 Îi urmărește, mergând în siguranță pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat. 4 Cine a făcut și a împlinit aceasta? Cine a chemat generațiile de la început? Eu, DOMNUL, am fost cu cei dintâi și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“ 5 Insulele văd aceasta și se tem; marginile pământului se cutremură; ei se apropie și sosesc. 6 Oamenii se ajută între ei, zicându‑și: „Fii tare!“ 7 Artizanul îl încurajează pe rafinor, iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala. El zice despre îmbinare: „Este bună!“, după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine. 8 „Dar tu, Israel, robul Meu, tu, Iacov, pe care te‑am ales, tu, sămânță^[1] a lui Avraam, prietenul Meu, (Gal 3:16) 9 tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate, zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!», pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat! 10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine! Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău! Eu te voi întări, te voi ajuta și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele! 11 Iată, umiliți și făcuți de rușine vor fi toți cei furioși pe tine. Ca un nimic vor ajunge și vor pieri toți cei ce ți se opun. 12 Te vei uita după ei, după dușmanii tăi, dar nu‑i vei mai găsi, fiindcă nimiciți de tot vor ajunge cei ce se luptă cu tine. 13 Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te apuc de mâna dreaptă și‑ți zic: «Nu te teme, Eu te voi ajuta! 14 Nu te teme, vierme al lui Iacov, rămășiță firavă a lui Israel! Eu Însumi te voi ajuta!», zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. 15 Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită, nouă și cu două rânduri de dinți! Vei treiera munții și‑i vei zdrobi, iar dealurile le vei face ca pleava. 16 Le vei vântura și le va lua vântul, iar vijelia le va împrăștia. Dar tu te vei bucura în DOMNUL; te vei lăuda cu Sfântul lui Israel. 17 Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc, iar limba li se usucă de sete. Însă Eu, DOMNUL, le voi răspunde! Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi! 18 Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri, iar în mijlocul văilor – izvoare. Voi preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat – în izvoare de apă. 19 În pustie voi planta cedri, salcâmi, mirt și măslini; în deșert voi planta laolaltă chiparoși, ulmi și pini, 20 pentru ca toți să vadă și să cunoască, să ia aminte și să înțeleagă că mâna DOMNULUI a făcut acestea, Sfântul lui Israel le‑a creat!“ 21 „Aduceți înainte cazul vostru!“, zice DOMNUL. „Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună lucrurile care se vor întâmpla! Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt, ca să le punem la inimă și să le cunoaștem împlinirea! Sau făceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni! 23 Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă, și vom ști că sunteți dumnezei! Faceți ceva – bine sau rău – ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți! 24 Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nicio valoare; o urâciune este cel ce vă alege. 25 Am stârnit pe cineva din nord și a venit – pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu. El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul și cum calcă olarul lutul în picioare. 26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»? Nimeni n‑a vestit‑o, nimeni n‑a proclamat‑o, nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi. 27 Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!» și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului. 28 Mă uit și nu este nimeni – nu este printre ei niciunul care să sfătuiască, niciunul care să răspundă atunci când îl întreb. 29 Iată că toți sunt falși, lucrările lor sunt un nimic, iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.

New International Reader’s Version

The Lord helps Israel

1 The LORD says, ‘People who live on the islands, come and stand quietly in front of me. Let the nations gain new strength in order to state their case. Let them come forward and speak. Let us go to court and find out who is right. 2 ‘Who has stirred up a king from the east? Who has helped him win his battles? I hand nations over to him. I bring kings under his control. He turns them into dust with his sword. With his bow he turns them into straw blowing in the wind. 3 He hunts them down. Then he moves on unharmed. He travels so fast that his feet don’t seem to touch the ground. 4 Who has made that happen? Who has carried it out? Who has created all the people who have ever lived? I, the LORD, have done it. I was with the first of them. And I will be with the last of them.’ 5 The people on the islands have seen that king coming. And it has made them afraid. People tremble with fear from one end of the earth to the other. They come and gather together. 6 They help one another. They say to one another, ‘Be strong!’ 7 One skilled worker makes a statue of a god. Another covers it with gold. The first worker says to the second, ‘You have done a good job.’ Another worker smooths out the metal with a hammer. Still another gives the statue its final shape. The one who hammers says to the one who shapes, ‘You have done a good job.’ Then they nail the statue down so it won’t fall over. 8 The LORD says, ‘People of Israel, you are my servants. Family of Jacob, I have chosen you. You are the children of my friend Abraham. 9 I gathered you from one end of the earth to the other. From the farthest places on earth I brought you together. I said, “You are my servants.” I have chosen you. I have not turned my back on you. 10 So do not be afraid. I am with you. Do not be terrified. I am your God. I will make you strong and help you. I will hold you safe in my hands. I always do what is right. 11 ‘All those who are angry with you will be put to shame. And they will be dishonoured. Those who oppose you will be destroyed. And they will vanish. 12 You might search for your enemies. But you will not find them. Those who go to war against you will completely disappear. 13 I am the LORD your God. I take hold of your right hand. I say to you, “Do not be afraid. I will help you.” 14 Family of Jacob, you are as weak as a worm. But do not be afraid. People of Israel, there are only a few of you. But do not be afraid. I myself will help you,’ announces the LORD. He is the one who sets his people free. He is the Holy One of Israel. 15 He says, ‘I will make you into a threshing sled. It will be new and sharp. It will have many teeth. You will grind the mountains down and crush them. You will turn the hills into nothing but straw. 16 You will toss them in the air. A strong wind will catch them and blow them away. You will be glad because I will make that happen. You will praise me. I am the Holy One of Israel. 17 ‘Those who are poor and needy search for water. But there isn’t any. Their tongues are dry because they are thirsty. But I will help them. I am the LORD. I will not desert them. I am Israel’s God. 18 I will make streams flow on the bare hilltops. I will make springs come up in the valleys. I will turn the desert into pools of water. I will turn the dry and cracked ground into flowing springs. 19 I will make trees grow in the desert. I will plant cedar and acacia trees there. I will plant myrtle and olive trees there. I will make juniper trees grow in the dry and empty desert. I will plant fir and cypress trees there. 20 Then people will see and know that my powerful hand has done it. They will consider and understand that I have created it. I am the Holy One of Israel.’ 21 The LORD says to the nations and their gods, ‘State your case.’ Jacob’s King says to them, ‘Prove your case to me. 22 Tell us, you false gods, what is going to happen. Tell us what happened in the past. Then we can check it out and see if it is really true. Or announce to us the things that will take place. 23 Tell us what will happen in the days ahead. Then we will know that you are gods. Do something. It does not matter whether it is good or bad. Then we will be terrified and filled with fear. 24 But you false gods are less than nothing. Your actions are completely worthless. I hate it when people worship you. 25 ‘I have stirred up a king who will come from the north. He lives in the east. He will bring honour to me. He walks all over rulers as if they were mud. He steps on them just as a potter treads on clay. 26 Which one of you false gods said those things would happen before they did? Who told us about them so we could know them? Who told us in advance? Who told us so we could say, “You are right”? None of you false gods told us about them. None of you told us in advance. In fact, no one heard you say anything at all. 27 I was the first to tell Zion. I said, “Look! The people of Israel are coming back!” I sent a messenger to Jerusalem with the good news. 28 I look, but there is no one among the gods that can give me advice. None of them can answer when I ask them the simplest question. 29 So they are not really gods at all. What they do does not amount to anything. They are as useless as wind.