1Frau Weisheit hat ein Haus gebaut und es mit sieben Säulen ausgestattet.2Sie hat ein Festessen vorbereitet, Wein mit feinen Gewürzen gemischt und den Tisch gedeckt.3Ihren Dienstmädchen befahl sie: »Geht auf den Marktplatz der Stadt und ruft:4›Ihr Unerfahrenen – kommt zu mir! Wem es an Vernunft fehlt,5den lade ich ein. Kommt, esst euch satt und trinkt meinen guten Wein!6Bleibt nicht länger unverständig, sondern werdet reif und besonnen! Dann wird euer Leben gelingen.‹«7Wer einen Spötter ermahnt, erntet nichts als Verachtung, und wer einen gottlosen Menschen tadelt, kommt nicht heil davon.8Darum weise nie einen Spötter zurecht, sonst hasst er dich. Ermahne lieber einen verständigen Menschen, denn er wird dich dafür lieben.9Unterweise den Klugen, und er wird noch klüger. Belehre den, der Gott gehorcht, und er wird immer mehr dazulernen.10Alle Weisheit beginnt damit, dass man Ehrfurcht vor dem HERRN hat. Den heiligen Gott kennen, das ist Einsicht!11Ich, die Weisheit, schenke dir ein langes Leben.12Du tust dir selbst etwas Gutes, wenn du weise bist; aber wenn du über alles mit Spott hinweggehst, schadest du dir selbst.13Frau Torheit gleicht einer schamlosen Hure, sie ist eine vorlaute Schwätzerin, die sich auf nichts versteht.14Sie sitzt vor ihrer Haustür, hoch oben am Marktplatz der Stadt,15und ruft allen zu, die vorbeigehen und an nichts Böses denken:16»Wer unerfahren ist, den lade ich ein!« Sie beschwatzt die Unvernünftigen:17»Das Wasser anderer Leute ist ein Genuss, und nichts schmeckt besser als gestohlenes Brot!«18Wer auf sie hereinfällt, weiß nicht, dass es seinen sicheren Tod bedeutet. Alle, die zu ihr gegangen sind, ruhen schon im Totenreich.
Sprüche 9
Noua Traducere Românească
Invitația înțelepciunii
1Înțelepciunea și‑a zidit casa, și‑a tăiat cei șapte stâlpi,2și‑a înjunghiat vitele, și‑a amestecat vinul; și‑a aranjat și masa.3Apoi și‑a trimis servitoarele și strigă de pe vârful înălțimilor cetății:4„Cine este naiv să vină aici!“ Iar celor fără minte le spune:5„Veniți să mâncați din pâinea mea și să beți din vinul pe care l‑am amestecat!6Părăsiți căile nesăbuite și veți trăi! Umblați pe calea priceperii!“7Cel ce disciplinează un batjocoritor își atrage dispreț, iar cel ce mustră pe cel rău se rănește singur.8Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască! Mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!9Dă‑i celui înțelept iar el va fi și mai înțelept! Învață‑l pe cel drept, și el va spori în învățătură.10„Începutul înțelepciunii este teama de DOMNUL, și cunoștința celor sfinți[1] este pricepere.11Căci prin mine ți se vor înmulți zilele și se vor adăuga ani la viața ta.12Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept; dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.“
Invitația prostiei
13Femeia „Prostie“[2] este gălăgioasă, nesăbuită și nu știe nimic.[3]14Ea se așază la ușa casei sale, pe un scaun, chiar pe vârful înălțimilor cetății,15ca să‑i cheme pe trecătorii care merg drept pe calea lor:16„Cine este naiv să vină aici!“ Iar celui fără minte îi spune:17„Apele furate sunt dulci, iar pâinea mâncată în locuri ascunse este plăcută!“18Dar el nu știe că acolo sunt umbrele, că oaspeții ei sunt în adâncimile Locuinței Morților.