1Folgende Worte stammen von Agur, dem Sohn von Jake.[1] Dieser Mann sagte:[2] Ich habe mich abgemüht, o Gott, ich habe mich abgemüht und bin am Ende!2Denn ich bin zu dumm, um als Mensch gelten zu können, und besitze keinen Verstand.3Ich habe keine Weisheit erlangt, ich weiß fast nichts über den heiligen Gott und bin mit ihm nicht vertraut.4Sag mir: Wer ist jemals zum Himmel hinauf- und wieder hinabgestiegen? Wer hat den Wind mit seinen Händen gezähmt oder die Wassermassen gebändigt? Wer setzte die Grenzen der Erde fest? Weißt du, wer das alles vollbracht hat? Dann nenn mir seinen Namen und den seines Sohnes!5Was Gott sagt, ist wahr und zuverlässig; er beschützt alle, die Schutz bei ihm suchen.6Füge seinen Worten nichts hinzu, sonst zieht er dich zur Rechenschaft, und du stehst als Lügner da!7HERR, ich bitte dich um zweierlei, erfülle mir doch diese Bitten, solange ich lebe:8Bewahre mich davor, zu lügen und zu betrügen, und lass mich weder arm noch reich sein! Gib mir nur so viel, wie ich zum Leben brauche!9Denn wenn ich zu viel besitze, bestreite ich vielleicht, dass ich dich brauche, und frage: »Wer ist denn schon der HERR?« Wenn ich aber zu arm bin, werde ich vielleicht zum Dieb und bereite dir, meinem Gott, damit Schande!10Mach einen Diener bei seinem Herrn nicht schlecht, sonst verflucht er dich, und du musst es büßen!11Was müssen das für Leute sein, die ihren Vater verfluchen und ihre Mutter missachten!12Was müssen das für Leute sein, die sich selbst für untadelig halten und doch besudelt sind mit ihrer Schuld!13Was müssen das für Leute sein, die hochmütig und überheblich auf andere herabschauen!14Was müssen das für Leute sein, die alle Armen und Hilflosen rücksichtslos ausbeuten und von der Erde vertilgen[3]!15Manche Leute sind wie Blutegel: »Gib her, gib her!«, fordern sie und saugen andere damit aus.[4] Drei sind unersättlich, und auch das Vierte bekommt niemals genug:[5] (Spr 6,16)16das Reich der Toten, eine unfruchtbare Frau, die gerne Kinder haben möchte, trockener Boden, der nach Regen dürstet, und das Feuer, das gierig immer weiterfrisst.17Wer spöttisch auf seinen Vater herabsieht und seiner Mutter nicht gehorchen will, dem werden die Raben die Augen aushacken, und die Geier werden ihn auffressen!18Drei Dinge sind mir rätselhaft, und auch das Vierte ist für mich unbegreiflich:19der Flug des Adlers am Himmel, das Schleichen der Schlange über einen Felsen, die Fahrt des Schiffes über das tiefe Meer und die Liebe zwischen Mann und Frau!20So benimmt sich eine untreue Frau: Sie schläft mit einem anderen Mann, wäscht sich und sagt:[6] »Ich habe doch nichts Böses getan!«21Durch drei Begebenheiten wird ein Land erschüttert, und auch das Vierte kann es nicht ertragen:22wenn ein Sklave König wird, wenn ein Unverständiger Reichtum erlangt,23wenn eine von allen verschmähte Frau geheiratet wird und wenn eine Sklavin die Herrin aus ihrer Stellung verdrängt.24Vier Tiere sind sehr klein und doch überaus klug:25die Ameisen – sie sind ein schwaches Volk, und doch legen sie im Sommer einen Vorrat an;26die Klippdachse – sie sind nicht kräftig, aber sie bauen ihren Unterschlupf in den unzugänglichen Felsklüften;27die Heuschrecken – sie haben zwar keinen König, aber sie ziehen in geordneten Scharen aus;28die Eidechsen – du kannst sie mit den Händen fangen, und doch findest du sie in Palästen!29Drei schreiten stolz umher, und auch der Vierte hat einen majestätischen Gang:30der Löwe, König der Tiere, der vor nichts Angst hat;31ein Hahn, der umherstolziert; ein Ziegenbock und ein König, der sein Heer anführt.32Wenn du meinst, du seist besser als andere, ob zu Recht oder zu Unrecht, dann halte den Mund und schweig lieber!33Denn wenn man Milch schlägt, gibt es Butter; schlägt man die Nase, kommt Blut heraus; und reizt man den Zorn, dann gibt es Streit!
Sprüche 30
Noua Traducere Românească
Proverbele lui Agur
1Cuvintele lui Agur, fiul lui Iacheh. O rostire.[1] Oracolul acestui om pentru Itiel, pentru Itiel și Ucal.[2]2„Într-adevăr, sunt mai nătâng decât orice alt om și n‑am priceperea omului.3N‑am învățat înțelepciunea și nu am[3] cunoștința celor sfinți[4].4Cine s‑a suit în ceruri și a coborât? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune‑mi, dacă știi!5Orice cuvânt al lui Dumnezeu este testat[5], este un scut pentru cei ce se adăpostesc în El.6Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te mustre și să fii găsit mincinos.7Două lucruri Îți cer, nu mă refuza înainte de a muri:8depărtează de la mine falsitatea și cuvântul mincinos; nu‑mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește‑mă doar cu pâinea rânduită mie,9ca nu cumva în bogăție să mă lepăd de Tine și să spun: «Cine este DOMNUL?» sau, în sărăcie fiind, să fur și să necinstesc Numele Dumnezeului meu.10Nu bârfi un slujitor înaintea stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat!11Este o generație care‑și blestemă tatăl și nu‑și binecuvântează mama.12Este o generație curată în ochii ei, dar care totuși nu este spălată de murdăria ei.13Este o generație ai cărei ochi sunt trufași și ale cărei pleoape sunt semețe.14Este o generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale cărei măsele sunt niște cuțite, ca să‑l devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel nevoiaș dintre oameni.15Lipitoarea are două fiice: «Dă!» și«Dă!» Trei lucruri sunt nesățioase, chiar patru care nu spun niciodată: «Destul!»:16Locuința Morților, pântecul sterp, pământul care nu este niciodată sătul de apă și focul care nu spune niciodată: «Destul!»17Ochiul care batjocorește un tată și desconsideră ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din ued[6] și va fi mâncat de puii de vultur. (1Kön 17,6)18Trei lucruri sunt prea uimitoare pentru mine, chiar patru pe care nu le înțeleg:19calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corabiei în mijlocul mării și calea unui bărbat cu o fecioară.20Iată care este calea unei femei care săvârșește adulter: ea mănâncă, se șterge la gură și spune: «N‑am făcut nimic rău!»21Din cauza a trei lucruri tremură pământul, chiar patru nu le poate îndura:22un slujitor care ajunge rege, un nebun care se satură de pâine,23o femeie disprețuită care se mărită și o roabă care‑i ia locul stăpânei sale.24Patru ființe sunt neînsemnate pe pământ, dar sunt printre cele mai înțelepte:25furnicile nu sunt un popor puternic, și totuși își adună mâncare vara;26viezurii de stâncă[7] nu sunt un popor voinic și totuși își fac casa în stânci;27lăcustele nu au un rege, și totuși înaintează împreună în șiruri;28șopârla, pe care o poți prinde cu mâna, se găsește totuși și în palatele regilor.[8]29Trei ființe au un pas impunător și chiar patru merg cu grație:30leul, viteazul animalelor, care nu se retrage dinaintea nimănui;31cocoșul țanțoș[9], țapul și regele în fruntea[10] oștirii.32Dacă ai făcut pe nebunul, lăudându‑te pe tine însuți, sau dacă ai plănuit ceva rău, pune‑ți mâna la gură!33Căci așa cum baterea laptelui produce smântână, iar lovirea nasului provoacă sânge, tot așa și provocarea mâniei aduce certuri.“