Psalm 41

Hoffnung für alle

1 Ein Lied von David.2 Glücklich ist, wer sich für die Schwachen einsetzt! Wenn ihn ein Unglück trifft, hilft der HERR ihm wieder heraus.3 Der HERR wird ihn beschützen und am Leben erhalten; im ganzen Land wird man von seinem Glück erzählen. Gott überlässt ihn nicht der Willkür seiner Feinde.4 Und wenn er auf dem Krankenbett liegt, steht der HERR ihm zur Seite und hilft ihm wieder auf.5 Deshalb bete ich zu dir: »HERR, ich habe gegen dich gesündigt, aber sei mir gnädig und mach mich wieder gesund!«6 Meine Feinde wünschen mir Böses und fragen hämisch: »Wann ist er endlich tot? Niemand soll mehr an ihn denken!«7 Wenn mich einer von ihnen besucht, heuchelt er Mitgefühl. In Wirklichkeit sucht er nur Stoff für seine Verleumdungen. Kaum ist er fort, verbreitet er seine Gerüchte über mich.8 Alle, die mich hassen, tun sich zusammen und tuscheln hinter meinem Rücken. Sie planen Böses gegen mich und verfluchen mich.9 »Die Krankheit soll ihn auffressen!«, sagen sie. »Wer so daniederliegt, steht nicht wieder auf!«10 Sogar mein engster Freund, mit dem ich mein Brot teilte und dem ich vertraute, tritt mich nun mit Füßen.11 Du aber, HERR, sei mir gnädig und richte mich wieder auf, damit ich mit meinen Feinden abrechnen kann!12 Du lässt nicht zu, dass sie über mich triumphieren; daran erkenne ich, dass du mich liebst.13 Du hältst zu mir, weil ich unschuldig bin. Für immer darf ich in deiner Nähe bleiben.14 Gepriesen sei der HERR, der Gott Israels, von jetzt an bis in alle Ewigkeit! Amen, so soll es sein!

Psalm 41

Noua Traducere Românească

1 Ferice de cel ce ia aminte la sărac[1]; DOMNUL îl va scăpa în ziua cea rea.2 DOMNUL îl va păzi și‑l va ține în viață. El va fi numit binecuvântat în țară. Să nu‑l lași la bunul plac al dușmanilor lui!3 DOMNUL îl va întări când va fi pe patul de suferință, iar patul în care suferea va fi strâns.4 Cât despre mine, eu am zis: „DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de mine!“ Vindecă‑mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!5 Dușmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, zicând: „Când va muri și‑i va pieri numele?“6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă, vorbește nimicuri[2], în timp ce inima lui adună nelegiuire; apoi, când iese afară, mă vorbește pe la spate.7 Toți cei ce mă urăsc, șușotesc împreună împotriva mea; ei plănuiesc ce este rău pentru mine.8 „Ceva rău a fost turnat împotriva lui! Nu se va mai ridica din locul în care s‑a culcat!“9 Chiar și prietenul apropiat în care m‑am încrezut, cel ce mănâncă pâinea mea, și‑a ridicat călcâiul împotriva mea!10 Tu însă, DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de mine! Ridică‑mă, ca să le dau răsplata cuvenită!11 Prin aceasta știu că‑Ți găsești plăcerea în mine, căci dușmanul meu nu triumfă asupra mea.[3]12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea și mă faci să stau în prezența Ta pe vecie.13 Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie. Amin! Amin!