1Von David, dem Diener des HERRN.2Der Gottlose wird durch und durch von der Sünde beherrscht; die Ehrfurcht vor Gott ist ihm völlig fremd.3Er bildet sich viel zu viel auf sich ein, um sein Unrecht einzusehen oder es gar zu hassen.[1]4Was er sagt, ist Lug und Trug. Längst hat er aufgehört, vernünftig zu handeln und Gutes zu tun.5Selbst wenn er im Bett liegt, schmiedet er finstere Pläne. Bewusst hat er sich für das Böse entschieden und lässt sich nicht von seinem falschen Weg abbringen.6HERR, deine Güte ist unvorstellbar weit wie der Himmel, und deine Treue reicht so weit, wie die Wolken ziehen.7Deine Gerechtigkeit ist unerschütterlich wie die mächtigen Berge, deine Entscheidungen sind unermesslich wie das tiefe Meer. Mensch und Tier erfahren deine Hilfe, HERR!8Wie kostbar ist deine Güte, o Gott: Bei dir finden Menschen Schutz und Sicherheit.9Aus dem Reichtum deines Hauses schenkst du ihnen mehr als genug, mit Freude und Glück überschüttest du sie.[2]10Denn du bist die Quelle – alles Leben strömt aus dir. In deinem Licht sehen wir das wahre Licht.11Erhalte deine Liebe denen, die dich kennen, und erweise deine Treue allen, die dir aufrichtig dienen!12Lass nicht zu, dass hochmütige Menschen mich mit Füßen treten und dass gottlose Verbrecher mich fortjagen!13Da! Die Unheilstifter stürzen zu Boden und sind unfähig, wieder aufzustehen!
Psalm 36
Noua Traducere Românească
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.
1O rostire cu privire la fărădelegea celui rău se află înăuntrul inimii mele: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui![1]2Căci se măgulește în ochii săi ca să‑și mai găsească nelegiuirea și s‑o urască.3Cuvintele gurii lui sunt rele și înșelătoare; a încetat să mai fie înțelept și să facă binele.4Plănuiește nelegiuirea chiar și în așternutul său, stă pe o cale care nu este bună și nu respinge răul.5DOAMNE, îndurarea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta – până la nori!6Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecata Ta – ca adâncul cel mare! DOAMNE, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât și animalelor!7Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale se adăpostesc fiii omului.8Ei se satură de belșugul casei Tale, și Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.9Căci la Tine este izvorul vieții și, prin lumina Ta, vedem lumina.10Continuă să‑Ți arăți îndurarea față de cei ce Te cunosc, și dreptatea față de cei cu inima dreaptă!11Să nu vină la mine piciorul celui mândru, iar mâna celor răi să nu mă facă să rătăcesc ca un fugar!12Au și căzut cei ce săvârșesc nelegiuirea! Au fost aruncați și n‑au putut să se mai ridice!