1Von David. HERR, ich sehne mich nach dir!2Mein Gott, auf dich setze ich mein ganzes Vertrauen. Lass mich jetzt nicht fallen und zum Gespött der Leute werden! Gönne meinen Feinden nicht diesen Triumph über mich!3Ich weiß: Keiner wird scheitern, der auf dich hofft; wer aber treulos ist und dich leichtfertig verlässt, der wird in Hohn und Spott enden.4HERR, zeige mir, welchen Weg ich einschlagen soll, und lass mich erkennen, was du von mir willst!5Lehre mich Schritt für Schritt, nach deiner Wahrheit zu leben. Du bist der Gott, bei dem ich Rettung finde, zu jeder Zeit setze ich meine Hoffnung auf dich.6HERR, erinnere dich an dein Erbarmen und deine Liebe, die du den Menschen von Anfang an bewiesen hast!7Denk nicht mehr an die Sünden meiner Jugend und vergiss meine Vergehen von damals! Denk stattdessen in deiner Gnade an mich – du bist doch voller Güte!8Ja, der HERR ist gut und gerecht. Darum führt er die auf den richtigen Weg zurück, die ihn verließen.9Allen, die ihre Schuld eingestehen, zeigt er, was richtig ist und wie sie nach seinem Willen leben sollen.10In Liebe und Treue führt er alle, die sich an seinen Bund und seine Gebote halten.11HERR, mach deinem Namen Ehre und vergib mir meine schwere Schuld!12Was ist mit dem, der Ehrfurcht vor dem HERRN hat? Der HERR zeigt ihm den Weg, den er gehen soll.13Er schenkt ihm Wohlstand und Glück, und seine Nachkommen werden das ganze Land erben.14Menschen, die den HERRN ernst nehmen, zieht er ins Vertrauen. Er lässt sie verstehen und erfahren, was sein Bund mit seinem Volk bedeutet.15Unermüdlich blicke ich auf den HERRN, denn er wird mich aus der Schlinge ziehen.16Wende dich mir zu, HERR, und sei mir gnädig, denn ich bin einsam und niedergeschlagen.17Mir ist angst und bange, nimm diese Last von meinem Herzen!18Sieh meinen Jammer und mein Elend an und vergib mir alle meine Sünden!19Meine Feinde sind kaum zu zählen, abgrundtief hassen sie mich.20Bewahre mein Leben und rette mich! Lass mich nicht scheitern, denn bei dir suche ich Zuflucht.21Aufrichtigkeit und Ehrlichkeit sollen mein Schutz sein. HERR, auf dich allein hoffe ich!22O Gott, erlöse Israel aus aller Not!
Psalm 25
Noua Traducere Românească
Al lui David
1DOAMNE, la Tine îmi înalț sufletul![1]2Dumnezeul meu, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine! Să nu se bucure dușmanii mei de mine!3Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine, ci rușinați vor fi cei ce sunt necredincioși fără motiv.4Fă‑mi cunoscute căile Tale, DOAMNE, învață‑mă cărările Tale!5Călăuzește‑mă în adevărul Tău, învață‑mă, căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele! În Tine nădăjduiesc toată ziua.6Adu‑Ți aminte, DOAMNE, de mila și de îndurarea Ta, căci acestea sunt din vremuri străvechi!7Nu‑Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele, ci adu‑Ți aminte de mine după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, DOAMNE!8DOMNUL este bun și drept; de aceea le dă învățătură celor păcătoși pe cale.9El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept și îi învață pe cei smeriți calea Lui.10Toate cărările DOMNULUI sunt îndurare și credincioșie pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.11Datorită Numelui Tău, DOAMNE, iartă‑mi nelegiuirea, căci mare este!12Cine este omul care se teme de DOMNUL? Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.13Sufletul lui va locui în bunăstare, iar sămânța lui va moșteni țara.14Sfatul DOMNULUI este pentru cei ce se tem de El. El le face cunoscut legământul Lui.15Către DOMNUL îmi îndrept totdeauna privirea, căci El îmi scoate picioarele din laț.16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine, căci sunt singur și necăjit.17Necazurile inimii mele s‑au înmulțit; scoate‑mă din nenorocirile mele!18Uită‑Te la suferința și la necazul meu și iartă toate păcatele mele.19Uită‑Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc, și la ura înverșunată cu care mă urăsc.20Păzește‑mi sufletul și scapă‑mă. Să nu fiu dat de rușine, căci mă adăpostesc în Tine.21Integritatea și nevinovăția să mă ocrotească, căci nădăjduiesc în Tine.22Dumnezeule, răscumpără pe Israel din toate necazurile lui!