Josua 5 | Hoffnung für alle :: ERF Bibleserver

Hoffnung für alle

Die Beschneidung der männlichen Israeliten

1 Die Amoriter westlich des Jordan und die Kanaaniter am Mittelmeer hörten, dass der HERR den Jordan aufgestaut hatte, damit die Israeliten ans andere Ufer gelangen konnten. Da fuhr ihnen der Schreck in die Glieder, und sie waren vor Angst wie gelähmt. 2 Zu dieser Zeit gab der HERR Josua den Auftrag: »Fertige Messer aus Stein an und beschneide so wie früher alle männlichen Israeliten!« 3 Josua tat, was Gott ihm befohlen hatte. Am Hügel Aralot (»Beschneidungshügel«) wurden die Israeliten beschnitten. 4-6 Denn als das Volk Ägypten verließ, waren noch alle männlichen Israeliten beschnitten gewesen. Doch inzwischen lebte niemand mehr, der damals im wehrfähigen Alter gewesen war. Der HERR hatte ihnen geschworen: »Weil ihr nicht auf mich gehört habt, werdet ihr das reiche Land niemals sehen, das ich euren Vorfahren versprochen habe, das Land, in dem es selbst Milch und Honig im Überfluss gibt.« Israel musste deshalb vierzig Jahre in der Wüste verbringen, bis von dieser ersten Generation keiner mehr lebte. Während die Israeliten die Wüste durchzogen, hatten sie ihre neugeborenen Söhne nicht beschneiden lassen. 7 Nun aber wurden alle männlichen Nachkommen beschnitten, die Gott dem Volk in dieser Zeit geschenkt hatte. 8 Das Volk blieb einige Zeit an seinem Lagerplatz, bis die Wunden der Beschnittenen verheilt waren. 9 Da sprach der HERR zu Josua: »Heute habe ich die Schande von euch abgewälzt, die seit Ägypten auf euch lastete.« Deshalb nennt man diesen Ort bis heute Gilgal (»abwälzen«).

Passahfeier bei Gilgal und Ausbleiben des Manna

10 Bei Gilgal, in der Ebene von Jericho, feierten die Israeliten am 14. Tag des 1. Monats abends das Passahfest. 11 Am nächsten Tag aßen sie zum ersten Mal etwas aus ihrem neuen Land: Brot, das ohne Sauerteig gebacken war, und geröstetes Getreide. 12 Und genau an diesem ersten Tag nach dem Passah, an dem sie etwas vom Ertrag des Landes gegessen hatten, blieb das Manna^[1] aus. Von nun an ernährten sich die Israeliten nicht mehr vom Manna, sondern vom Ertrag des Landes Kanaan. (2Mo 16,1)

Josua begegnet dem Befehlshaber über das Heer Gottes

13 In der Nähe von Jericho sah Josua sich plötzlich einem Mann mit gezücktem Schwert gegenüber. Josua ging auf ihn zu und rief: »Gehörst du zu uns oder unseren Feinden?« 14 »Weder noch«, antwortete der Fremde. »Ich bin^[2] der Befehlshaber über das Heer Gottes. Und jetzt bin ich hier zur Stelle.« Da warf sich Josua ehrfürchtig vor ihm zu Boden. »Ich gehorche dir, Herr!«, sagte er. »Was befiehlst du?« 15 »Zieh deine Schuhe aus«, antwortete der Befehlshaber über das Heer Gottes, »denn du stehst auf heiligem Boden.« Josua gehorchte.

Noua Traducere Românească

Circumcizia și Paștele la Ghilgal

1 Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii canaaniți de pe țărm au auzit că DOMNUL a secat apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până l‑am traversat, li s‑a înmuiat inima, pierzându‑și curajul înaintea fiilor lui Israel. 2 În vremea aceea DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Fă‑ți niște cuțite de cremene și circumcide această a doua generație a fiilor lui Israel!“ 3 Iosua a făcut niște cuțite de cremene și i‑a circumcis pe fiii lui Israel la Ghivat-Haaralot^[1]. 4 Acesta este motivul pentru care i‑a circumcis Iosua: tot poporul care ieșise din Egipt, și anume bărbații, toți războinicii^[2], muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt. 5 Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt, nu fusese circumcis. 6 Fiii lui Israel au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generație de războinici care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasul DOMNULUI. DOMNUL le‑a jurat că nu îi va lăsa să vadă țara despre care DOMNUL jurase părinților lor că ne‑o va da, țară în care curge lapte și miere. 7 În locul acestei generații, El i‑a ridicat pe fiii lor, fii pe care i‑a circumcis Iosua, căci aceștia erau necircumciși; ei nu fuseseră circumciși în timpul călătoriilor. 8 După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas în tabără până s‑au vindecat. 9 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat^[3] de peste voi disprețul Egiptului!“ Și au pus acelui loc numele Ghilgal^[4], nume care i‑a rămas până în ziua aceasta. 10 Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, și au sărbătorit Paștele în seara celei de‑a paisprezecea zi a lunii. 11 În prima zi după Paște, chiar în acea zi, au mâncat din roadele țării: azime și grăunțe prăjite. 12 Mana a încetat la o zi după ce^[5] au mâncat din roadele țării Canaan, astfel că fiii lui Israel n‑au mai avut mană și, din anul acela, s‑au hrănit din roadele țării.

Căpetenia oștirii Domnului

13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat: – Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri? 14 El a răspuns: – Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii DOMNULUI. Acum am venit! Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat: – Ce spune Stăpânul meu robului Său? 15 Căpetenia oștirii DOMNULUI i‑a răspuns lui Iosua: – Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut întocmai.