Josua 4 | Hoffnung für alle :: ERF Bibleserver

Hoffnung für alle

Josua errichtet zwei Denkmäler

1 Als das ganze Volk durch den Jordan gezogen war, sprach der HERR zu Josua: 2 »Wählt nun zwölf Männer aus dem Volk aus, von jedem Stamm einen. 3 Befehlt ihnen, zwölf große Steine aus dem Jordan zu holen, genau an der Stelle, wo die Priester stehen. Sie sollen die Steine zu dem Ort bringen, an dem ihr heute übernachten werdet.« 4 Josua rief die zwölf Männer 5 und wies sie an: »Geht zurück in den Jordan, bis an die Stelle, wo die Priester mit der Bundeslade des HERRN, eures Gottes, stehen. Jeder von euch soll sich dort einen großen Stein auf die Schulter laden, damit wir zwölf Steine haben, für jeden Stamm Israels einen. 6 Aus ihnen soll ein Denkmal gebaut werden. Wenn euch eure Kinder später einmal fragen, was diese Steine bedeuten, 7 dann erklärt ihnen: ›Als man die Bundeslade durch den Jordan trug, staute sich sein Wasser, und wir konnten trockenen Fußes hinüberziehen. Daran soll dieses Denkmal die Israeliten zu allen Zeiten erinnern.‹« 8 Die zwölf Männer taten, was Josua ihnen befohlen hatte. Sie hoben zwölf Steine aus dem Flussbett, für jeden Stamm Israels einen, und trugen sie bis an den Ort, wo sie übernachten sollten. 9 Josua nahm weitere zwölf Steine und richtete mitten im Jordan ein Denkmal auf, genau dort, wo die Priester mit der Bundeslade standen. Diese Steine sind noch heute dort. 10 Die Priester mit der Bundeslade standen noch immer im Flussbett. Sie blieben so lange dort, bis Josua und das Volk alle Weisungen des HERRN ausgeführt hatten, ganz wie es Moses Willen entsprach. Die Israeliten hatten den Fluss so schnell wie möglich durchquert. 11 Erst als alle auf der anderen Seite waren, brachen auch die Priester mit der Bundeslade auf und nahmen ihren Platz an der Spitze des Zuges wieder ein. 12 Die Stämme Ruben und Gad und der halbe Stamm Manasse zogen bewaffnet vor den anderen Israeliten her, wie Mose es befohlen hatte. 13 Insgesamt waren es etwa 40.000 kampfbereite Soldaten, die unter der Führung des HERRN in die Ebene von Jericho einmarschierten. 14 An diesem Tag sorgte der HERR dafür, dass ganz Israel vor Josua Achtung bekam. Das Volk hatte nun den gleichen Respekt vor ihm wie früher vor Mose; und so blieb es sein Leben lang. 15 Der HERR hatte zu Josua gesagt: 16 »Befiehl den Priestern, die die Bundeslade mit dem Gesetz tragen, ans Ufer zu kommen.« 17 Josua forderte die Priester dazu auf, 18 und sie stiegen mit der Bundeslade aus dem Jordan. Kaum berührten sie mit ihren Füßen das Land, da strömte das Wasser mit gleicher Gewalt wie zuvor, und der Jordan trat wieder über die Ufer. 19 Dies ereignete sich am 10. Tag des 1. Monats. Das Volk schlug sein Lager bei Gilgal auf, an der östlichen Grenze des Gebietes von Jericho. 20 Dort errichtete Josua ein Denkmal aus den zwölf Steinen, die er vom Jordan hatte mitbringen lassen. 21 Er sagte zu den Israeliten: »Wenn eure Nachkommen euch eines Tages fragen werden, was diese Steine bedeuten, 22 dann sollt ihr ihnen erklären: ›Die Steine erinnern uns daran, dass Israel trockenen Fußes den Jordan durchquert hat.‹ 23 Denn der HERR, euer Gott, hat diesen Fluss vor euren Augen aufgestaut, damit ihr hindurchziehen konntet, so wie er euch damals einen Weg durch das Schilfmeer gebahnt hat. 24 Er tat es, um allen Völkern der Welt seine Macht zu zeigen. Und auch ihr sollt dem HERRN, eurem Gott, zu allen Zeiten mit Ehrfurcht begegnen!«

Noua Traducere Românească

Mărturii pentru posteritate

1 Când întregul neam a terminat de traversat Iordanul, DOMNUL i‑a vorbit lui Iosua, zicând: 2 „Alegeți doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție, 3 și porunciți‑le: «Luați din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoților, douăsprezece pietre. Duceți‑le cu voi și așezați‑le în locul în care veți rămâne peste noapte.»“ 4 Iosua a chemat doisprezece bărbați, pe care i‑a ales dintre fiii lui Israel, câte un bărbat din fiecare seminție, 5 și le‑a zis: „Treceți în fața Chivotului DOMNULUI, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului și fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminție din Israel. 6 Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voștri vă vor întreba într‑o zi: «Ce semnificație au aceste pietre pentru voi?», 7 voi să le istorisiți cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului DOMNULUI, atunci când acesta a traversat Iordanul. Așadar, pietrele acestea să fie întotdeauna o aducere-aminte pentru fiii lui Israel.“ 8 Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, așa cum i‑a spus DOMNUL lui Iosua, potrivit numărului semințiilor lui Israel, le‑au dus în locul în care urmau să înnopteze și le‑au așezat acolo. 9 Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoților care au dus Chivotul Legământului. Ele au rămas acolo până în ziua aceasta. 10 Preoții care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către DOMNUL, cu privire la popor, potrivit cu tot ceea ce i‑a poruncit Moise lui Iosua. Și poporul s‑a grăbit să traverseze. 11 După ce tot poporul a traversat Iordanul, Chivotul DOMNULUI și preoții au trecut înaintea poporului. 12 Urmașii lui Ruben, ai lui Gad și ai jumătății seminției lui Manase au traversat și ei, pregătiți pentru luptă, în fruntea fiilor lui Israel, așa cum le spusese Moise. 13 Aproape patruzeci de mii de bărbați înarmați au trecut, gata de luptă, înaintea DOMNULUI în câmpiile Ierihonului. 14 În ziua aceea, DOMNUL l‑a înălțat pe Iosua în ochii întregului Israel, și ei s‑au temut de el în toate zilele vieții lui, tot așa cum se temuseră și de Moise. 15 Atunci DOMNUL i‑a zis lui Iosua: 16 „Poruncește‑le preoților care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“ 17 Iosua le‑a poruncit preoților, zicând: „Ieșiți din Iordan!“ 18 Și preoții care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI au ieșit din mijlocul Iordanului. Când picioarele preoților au atins uscatul, apele Iordanului s‑au întors la locul lor și s‑au revărsat pe ambele lui maluri, așa cum erau mai înainte. 19 Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și apoi și‑a așezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. 20 Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost așezate de către Iosua la Ghilgal. 21 El le‑a zis fiilor lui Israel: „Când urmașii voștri își vor întreba părinții într‑o zi, zicând: «Ce semnificație au pietrele acestea?», 22 voi să‑i învățați și să le spuneți: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» 23 Căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să‑l puteți traversa, la fel cum DOMNUL, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roșie^[1], când a secat‑o înaintea noastră până am traversat‑o. (Jos 2,10) 24 Astfel toate popoarele pământului vor cunoaște că mâna DOMNULUI este puternică, iar voi vă veți teme de DOMNUL, Dumnezeul vostru, în toate zilele.“