Josua 13 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Gott ordnet die Verteilung des Landes an

1 Josua war inzwischen alt geworden. Da sprach der HERR zu ihm: »Du bist nun schon sehr alt, aber es ist noch viel Land zu erobern. 2-3 Dazu gehören sämtliche Bezirke der Philister mit ihren fünf Königsstädten Gaza, Aschdod, Aschkelon, Gat und Ekron sowie die Gegend von Geschur. Dieser Landstrich beginnt beim Wadi Schihor östlich von Ägypten und zieht sich von dort in nördlicher Richtung bis nach Ekron. Er gehört zum Gebiet der Kanaaniter. Auch die Gegend der Awiter im Süden ist noch nicht eingenommen, 4 ebenso der hohe Norden Kanaans von der Sidonierstadt Meara bis zur Stadt Afek und zum Gebiet der Amoriter. 5 Zudem soll euch das Land der Gebaliter gehören und im Osten der ganze Libanon von Baal-Gad am Fuß des Berges Hermon bis hinab zur Straße nach Hamat, 6 auch die Region des Libanon bis hinab nach Misrefot-Majim. Alle Sidonier dort werde ich selbst vertreiben, um euch ihr Gebiet zu geben. Verlose das ganze Land schon jetzt unter den Israeliten, wie ich es dir befohlen habe; 7 gib es den neun Stämmen und dem halben Stamm Manasse zum Besitz!«

Rückblick auf die Verteilung des Ostjordanlandes

8 Der anderen Hälfte des Stammes Manasse und den Stämmen Ruben und Gad hatte Mose, der Diener des HERRN, bereits das Land östlich des Jordan zugewiesen. Er überließ ihnen 9-10 alle Städte des amoritischen Königs Sihon von Heschbon, von Aroër am Rand des Arnontals im Süden und der Stadt am Fluss Arnon bis zur ammonitischen Grenze im Norden, einschließlich der Hochebene zwischen Dibon und Medeba. 11 Diesen Stämmen gehörte auch das Land Gilead und das Gebiet der Geschuriter und Maachatiter, das ganze Hermongebirge und das gesamte Land Baschan bis zur Stadt Salcha. 12 Dieses Gebiet hatte vorher König Og von Baschan gehört, der in Aschtarot und Edreï regierte und einer der Refaïter, der letzten Riesen, war. Die Israeliten hatten diese Gegenden unter Moses Führung erobert und sämtliche Bewohner vertrieben, 13 außer den Geschuritern und Maachatitern. Sie leben bis heute unter den Israeliten. 14 Der Stamm Levi erhielt als einziger keinen Grundbesitz. Er sollte von den Opfergaben leben, die das Volk Israel seinem Gott darbringt. So hatte der HERR es Mose befohlen.

Das Gebiet des Stammes Ruben

15 Dem Stamm Ruben mit seinen Sippen hatte Mose folgendes Gebiet gegeben: 16 von Aroër am Rand des Arnontals und der Stadt am Fluss Arnon über die ganze Hochebene bis Medeba 17 und Heschbon. Dazu gehörten die Städte des Hochlandes: Dibon, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, 18 Jahaz, Kedemot, Mefaat, 19 Kirjatajim, Sibma, Zeret-Schahar im Hügelland östlich des Toten Meeres, 20 Bet-Peor, die Siedlungen an den Abhängen des Berges Pisga und Bet-Jeschimot. 21 Alle Ortschaften der Hochebene wurden den Rubenitern zugeteilt, das ganze frühere Reich des Amoriterkönigs Sihon, das er von Heschbon aus regiert hatte. Er war von den Israeliten auf Moses Befehl hin getötet worden. Mit Sihon hatten sie auch die midianitischen Fürsten Ewi, Rekem, Zur, Hur und Reba hingerichtet, die er in seinem Gebiet als Herrscher eingesetzt hatte. 22 Unter denen, die damals mit dem Schwert getötet wurden, war auch der Wahrsager Bileam, der Sohn von Beor. 23 Der untere Jordan und seine Uferlandschaft bildeten die nordwestliche Grenze des Gebietes, dessen Städte und Dörfer der Stamm Ruben mit seinen Sippen in Besitz nahm.

Das Gebiet des Stammes Gad

24 Dem Stamm Gad und seinen Sippen hatte Mose folgendes Gebiet gegeben: 25 Jaser und alle Städte Gileads, das halbe Land der Ammoniter bis zur Stadt Aroër bei Rabba, 26-27 den nördlichen Rest des Reiches Sihons von Heschbon, also die Gegenden zwischen Heschbon, Ramat-Mizpe und Betonim sowie zwischen Mahanajim und dem Gebiet von Debir^[1], außerdem das östliche Jordantal mit Bet-Haram, Bet-Nimra, Sukkot und Zafon, bis hinauf zum Südufer des Sees Genezareth. 28 Dieses Land mit seinen Städten und Dörfern erhielt der Stamm Gad für seine Sippen.

Das Gebiet des halben Stammes Manasse

29 Das Gebiet, das Mose dem halben Stamm Manasse und seinen Sippen zugeteilt hatte, 30 erstreckte sich von Mahanajim nach Norden über das gesamte Reich König Ogs. Es umschloss das Land Baschan und die sechzig Ortschaften, die Jaïr dort erobert hatte. 31 Das halbe Gebiet von Gilead mit den beiden Städten Aschtarot und Edreï, in denen Og regiert hatte, wurde der Hälfte der Nachkommen Machirs zugesprochen, einem Sohn von Manasse. 32 Die Verteilung des Landes hatte Mose in den Ebenen von Moab vorgenommen, östlich des Jordan, gegenüber von Jericho. 33 Den Leviten hatte Mose jedoch kein eigenes Stammesgebiet gegeben. Der HERR, der Gott Israels, war ihr Anteil und Erbe und sorgte für sie, wie er es ihnen versprochen hatte.

Noua Traducere Românească

Porunca împărțirii teritoriului rămas necucerit

1 Iosua îmbătrânise și era înaintat în vârstă. Atunci DOMNUL i‑a zis: „Tu ești bătrân și înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost luat în stăpânire este foarte mare. 2 Aceasta este țara care mai rămâne: toate ținuturile filistenilor și ale gheșuriților 3 (de la râul Șihor^[1], care este în fața Egiptului, până la hotarul Ekronului, înspre nord, teritoriu care este considerat canaanit și care este al celor cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Așdod, din Așchelon, din Gat și din Ekron), precum și ale aviților, 4 înspre sud. De asemenea, toate ținuturile canaaniților, de la Meara sidonienilor, până la Afek, spre hotarul cu amoriții, 5 apoi ținutul ghebaliților^[2] și întregul Liban înspre răsărit, de la Baal‑Gad până la poalele muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat^[3] (1Kön 5,18) 6 cu toți locuitorii de pe munte, din Liban până la Misrefot-Maim, adică toți sidonienii. Eu îi voi alunga dinaintea fiilor lui Israel. Tu însă împarte acest teritoriu ca moștenire lui Israel, așa cum ți‑am poruncit. 7 Împarte deci țara ca moștenire celor nouă seminții și unei jumătăți a seminției lui Manase.“

Teritoriul împărțit în Transiordania

8 Ceilalți împreună cu rubeniții și gadiții își primiseră moștenirea pe care le‑a dat‑o Moise la răsărit de Iordan, întocmai cum le‑o împărțise Moise, robul DOMNULUI: 9 de la Aroer, care se află pe malul uedului^[4] Arnon și de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiș al Medebei, până la Dibon, (Jos 12,1) 10 toate cetățile lui Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, până la hotarul fiilor lui Amon, 11 Ghiladul, teritoriul gheșurit și maacatit, tot muntele Hermon și tot Bașanul până la Salca, 12 întregul regat al lui Og, în Bașan, care domnea la Aștarot și la Edrei și care era singurul rămas dintre refaiți. Moise i‑a învins și i‑a alungat. 13 Dar fiii lui Israel nu i‑au alungat pe gheșuriții și pe maacatiții din Gheșur și din Maaca, astfel că ei au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta. 14 Seminția lui Levi nu a primit însă nicio moștenire, deoarece El îi spusese că jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, sunt moștenirea ei. 15 Moise dăduse seminției rubeniților, potrivit clanurilor lor, 16 teritoriul de la Aroer, care este pe malul uedului Arnon și de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiș de lângă Medeba, 17 Heșbonul cu toate cetățile dimprejurul lui din podiș, Dibon, Bamot-Baal, Bet‑Baal-Meon, 18 Iahaț, Chedemot, Mefaat, 19 Chiriatayim, Sibma, Țeret-Șahar, pe muntele văii, 20 Bet‑Peor, poalele muntelui Pisga, Bet‑Ieșimot, 21 toate cetățile podișului, adică întregul regat al lui Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon și care fusese învins de Moise, alături de conducătorii Midianului: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba, vasalii lui Sihon, care locuiau în țară. 22 Printre cei care fuseseră uciși cu sabia de fiii lui Israel se afla și Balaam, fiul lui Beor, care practica divinația.^[5] (5Mo 18,10) 23 Hotarul teritoriului rubeniților era Iordanul. Cetățile și satele acestea erau moștenirea urmașilor lui Ruben, potrivit clanurilor lor. 24 Moise dăduse seminției lui Gad, adică urmașilor lui Gad, potrivit clanurilor lor, 25 un teritoriu care cuprindea Iazerul, toate cetățile Ghiladului, o jumătate din țara fiilor lui Amon până la Aroer, care este față în față cu Raba, 26 de la Heșbon până la Ramat-Mițpa și Betonim și de la Mahanayim până la hotarul Debirului, 27 iar în vale, Bet‑Haram, Bet‑Nimra, Sucot și Țafon, partea care a mai rămas din teritoriul regelui Sihon al Heșbonului, teritoriu care se află în partea de răsărit a Iordanului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret^[6]. 28 Cetățile și satele acestea erau moștenirea urmașilor lui Gad, potrivit clanurilor lor. 29 Moise dăduse jumătății seminției lui Manase, adică unei jumătăți dintre urmașii lui Manase, potrivit clanurilor lor, 30 un teritoriu care cuprindea Mahanayimul, întregul Bașan, întregul regat al regelui Og al Bașanului, și toate așezările lui Iair din Bașan – șaizeci de cetăți. 31 Jumătate din Ghilad, Aștarot și Edrei, cetăți ale regatului lui Og din Bașan, fuseseră date urmașilor lui Machir, fiul lui Manase, adică unei jumătăți dintre urmașii lui Machir, potrivit clanurilor lor. 32 Acestea sunt teritoriile pe care le dăduse Moise ca moștenire, când era în câmpiile Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon. 33 Moise nu a dat însă nicio moștenire seminției lui Levi; DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, este moștenirea lor, căci așa le‑a spus El.