1»Seid nicht bestürzt und habt keine Angst!«, ermutigte Jesus seine Jünger. »Glaubt an Gott und glaubt an mich!2Denn im Haus meines Vaters gibt es viele Wohnungen. Sonst hätte ich euch nicht gesagt: Ich gehe hin, um dort alles für euch vorzubereiten.3Und wenn alles bereit ist, werde ich zurückkommen, um euch zu mir zu holen. Dann werdet auch ihr dort sein, wo ich bin.4Den Weg dorthin kennt ihr ja.«5»Nein, Herr«, widersprach ihm Thomas, »wir wissen nicht einmal, wohin du gehst! Wie sollen wir dann den Weg dorthin finden?«6Jesus antwortete: »Ich bin der Weg, ich bin die Wahrheit, und ich bin das Leben! Ohne mich kann niemand zum Vater kommen.7Wenn ihr mich wirklich kennt, werdet ihr auch meinen Vater kennen. Ja, ihr kennt ihn schon jetzt und habt ihn bereits gesehen!«8Da bat Philippus: »Herr, zeig uns den Vater, dann sind wir zufrieden!«9Jesus entgegnete ihm: »Ich bin nun schon so lange bei euch, und du kennst mich noch immer nicht, Philippus? Wer mich gesehen hat, der hat auch den Vater gesehen. Wie also kannst du bitten: ›Zeig uns den Vater‹?10Glaubst du nicht, dass ich im Vater bin und der Vater in mir ist? Was ich euch sage, habe ich mir nicht selbst ausgedacht. Mein Vater, der in mir lebt, handelt durch mich.11Glaubt mir doch, dass der Vater und ich eins sind[1]. Und wenn ihr schon meinen Worten nicht glaubt, dann lasst euch doch wenigstens von meinen Taten überzeugen!12Ich sage euch die Wahrheit: Wer an mich glaubt, wird die gleichen Taten vollbringen wie ich – ja sogar noch größere; denn ich gehe zum Vater.13Worum ihr dann in meinem Namen bitten werdet, das werde ich tun, damit durch den Sohn die Herrlichkeit des Vaters sichtbar wird.14Was ihr mich also in meinem Namen bitten werdet, das werde ich tun.«
Vom Geist der Wahrheit
15»Wenn ihr mich liebt, werdet ihr so leben, wie ich es euch geboten habe.16Dann werde ich den Vater bitten, dass er euch an meiner Stelle einen anderen Helfer gibt, der für immer bei euch bleibt.17Dies ist der Geist der Wahrheit. Die Welt kann ihn nicht aufnehmen, denn sie ist blind für ihn und erkennt ihn nicht. Aber ihr kennt ihn, denn er bleibt bei euch und wird in euch leben.18Nein, ich lasse euch nicht als hilflose Waisen zurück. Ich komme wieder zu euch.19Schon bald werde ich nicht mehr auf dieser Welt sein, und niemand wird mich mehr sehen. Nur ihr, ihr werdet mich sehen. Und weil ich lebe, werdet auch ihr leben.20An jenem Tag werdet ihr erkennen, dass ich eins bin mit meinem Vater[2] und dass ihr in mir seid und ich in euch bin.21Wer meine Gebote annimmt und danach lebt, der liebt mich wirklich. Und wer mich liebt, den wird mein Vater lieben. Auch ich werde ihn lieben und mich ihm zu erkennen geben.«22Da fragte ihn Judas – nicht Judas Iskariot, sondern der andere Jünger mit demselben Namen: »Herr, weshalb willst du dich nur uns, deinen Jüngern, zu erkennen geben, warum nicht der ganzen Welt?«23Ihm antwortete Jesus: »Wer mich liebt, richtet sich nach dem, was ich gesagt habe. Auch mein Vater wird ihn lieben, und wir beide werden zu ihm kommen und für immer bei ihm bleiben.24Wer mich aber nicht liebt, der lebt auch nicht nach dem, was ich sage. Meine Worte kommen nicht von mir, sondern von meinem Vater, der mich gesandt hat.25Ich sage euch dies alles, solange ich noch bei euch bin.26Der Heilige Geist, den euch der Vater an meiner Stelle als Helfer senden wird, er wird euch alles erklären und euch an das erinnern, was ich gesagt habe.27Auch wenn ich nicht mehr da bin, wird doch der Friede bei euch bleiben. Ja, meinen Frieden gebe ich euch – einen Frieden, den euch niemand sonst auf der Welt geben kann. Deshalb seid nicht bestürzt und habt keine Angst!28Ihr habt gehört, was ich euch gesagt habe: Ich gehe jetzt, aber ich komme wieder zu euch zurück. Wenn ihr mich wirklich lieben würdet, dann würdet ihr euch darüber freuen, dass ich jetzt zum Vater gehe; denn er ist größer als ich.29Ich sage euch das alles, bevor es geschieht, damit ihr an mich glaubt, wenn es eintrifft.30Ich habe nicht mehr viel Zeit, mit euch zu reden, denn der Teufel, der Herrscher dieser Welt, hat sich schon auf den Weg gemacht. Er hat zwar keine Macht über mich,31aber die Welt soll erfahren, dass ich den Vater liebe. Deswegen werde ich das ausführen, was Gott mir aufgetragen hat. Und nun steht auf, wir wollen gehen!«
Johannes 14
Noua Traducere Românească
Isus, calea spre Tatăl
1Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine![1]2În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Dacă n‑ar fi așa, v‑aș fi spus. Eu[2] Mă duc să vă pregătesc un loc.[3]3Iar dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.4Știți calea spre locul unde Mă duc Eu.[4]5Toma I‑a zis: – Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea?!6Isus i‑a răspuns: – Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.[5] Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.7Dacă M‑ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu.[6] Și de acum încolo Îl cunoașteți și L‑ați văzut.8Filip I‑a zis: – Doamne, arată‑ni‑L pe Tatăl și ne este de ajuns!9Isus i‑a răspuns: – De atât de mult timp sunt cu voi și nu M‑ai cunoscut, Filip? Cel ce M‑a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată‑ni‑L pe Tatăl!“?10Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuiește în Mine, Își face lucrările Lui.11Credeți‑Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine! Dacă nu, credeți măcar datorită lucrărilor înseși!12Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.13Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.14Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.
Promisiunea Duhului Sfânt
15Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.16Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Apărător[7], Care să fie cu voi pe veci, și anume (1Joh 2,1)17Duhul adevărului, pe Care lumea nu‑L poate primi, pentru că nici nu‑L vede, nici nu‑L cunoaște. Voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și va fi[8] în voi.18Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăși la voi.19Încă puțin, și lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veți vedea. Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.20În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine și Eu în voi.21Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Și cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.22Iuda, nu Iscarioteanul, L‑a întrebat: – Doamne, cum se face că urmează să Te arăți nouă, și nu lumii?23Isus a răspuns și i‑a zis: – Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu. Și Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el și Ne vom face lăcaș alături de el.24Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Iar cuvântul pe care‑l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M‑a trimis.25V‑am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi.26Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va reaminti tot ce v‑am spus.27Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v‑o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!28Ați auzit că v‑am spus: „Mă duc și voi veni iarăși la voi.“ Dacă Mă iubeați, v‑ați fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.29Și v‑am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți.30Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine,31dar vine pentru ca lumea să cunoască faptul că Eu Îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi‑a poruncit Tatăl. Ridicați‑vă, să plecăm de aici!