1»Babylon, du junge Dame, steig herab von deinem Thron! Ja, setz dich in den Staub, du Tochter der Chaldäer! Alle nannten dich die Zarte, Feine – doch diese Zeiten sind vorbei!2Los, dreh den Mühlstein, mahle Korn! Weg mit dem Schleier! Wirf die Schleppe ab, raff dein Kleid hoch und wate durch die Flüsse!3Alle sollen deine Blöße sehen, diese Schande bleibt dir nicht erspart. Jetzt rechne ich schonungslos mit dir ab, und niemand wird mich daran hindern.«4Der HERR ist unser Retter, »allmächtiger Gott« – das ist sein Name. Er ist der heilige Gott Israels.5Er spricht: »Babylon, du Tochter der Chaldäer, verkriech dich in der Dunkelheit! Setz dich und brüte vor dich hin! Denn dein Ehrentitel ist vergessen: ›Herrin vieler Königreiche‹ wird dich nie mehr jemand nennen.6Ich war sehr zornig auf mein Volk und verstieß es – sie gehörten nicht mehr zu mir, und darum gab ich sie in deine Hand. Doch du zeigtest kein Erbarmen: Selbst die alten Menschen hast du geschunden und unterdrückt.7›Für immer und ewig werde ich regieren!‹, hast du stolz geprahlt und keinen Gedanken daran verschwendet, dass auch du zu Boden stürzen könntest. An ein solches Ende hast du nie gedacht.8Du genusssüchtiges Weib! Noch lebst du sorglos in den Tag hinein. Eingebildet wie du bist, siehst du nur dich, und außer dir zählt nichts. Du sagst: ›Ich werde niemals Witwe sein! Einsam leben, ohne Kinder? Nein, das gibt es nicht!‹ Doch nun hör, was ich, der Herr, dir sage:9Beides wird dich am selben Tag treffen: Auf einen Schlag wirst du Mann und Kinder verlieren. In voller Härte bricht dieses Unglück über dich herein, obwohl du dich mit vielen Zauberformeln und Bannsprüchen davor schützen wolltest.10Auf deine Bosheit hast du dich verlassen und gedacht: ›Es sieht ja niemand, was ich treibe!‹ Deine Weisheit und dein Wissen haben dich so stolz gemacht. Du siehst wirklich nur dich selbst. Alles andere nimmst du nicht wahr!11Du ahnst nicht, dass du in dein Unglück rennst. Doch plötzlich ist es da; unversehens bricht es über dich herein! Kein Zauberspruch kann dich davor bewahren, und auch durch Opfer wendest du es nicht mehr ab.12Versuch es nur mit der Beschwörungskunst! Los, wende deine Zaubersprüche an, die du von Jugend an mühsam gelernt hast! Wer weiß, ob das nicht hilft! Vielleicht fällt dir ein Zauberspruch ein, der selbst dieses drohende Unglück verscheucht.13Du hast dich schon immer bemüht, guten Rat zu erhalten. So lass auch jetzt die Sterndeuter kommen, sollen sie dir doch helfen, die dir jeden Monat die Zukunft vorhersagen!14Doch wie Stroh werden sie ein Raub der Flammen. Nichts können sie retten vor dem fressenden Feuer, nicht einmal das eigene Leben. Es wird kein Feuer sein, um das man in der Runde sitzt und an dessen Glut man sich die Hände wärmt!15So werden sie enden, deine Wahrsager[1], um die du dich von Jugend an bemüht hast. Sie machen sich aus dem Staub und schleppen sich nach Hause. Alle lassen dich hilflos zurück.«
Jesaja 47
Noua Traducere Românească
Căderea Babilonului
1Coboară‑te și așază‑te în țărână, fiică, fecioară a Babilonului! Șezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor[1], căci nu vei mai fi numită gingașă și delicată!2Ia pietrele de moară și macină făină! Dă‑ți voalul la o parte! Ridică‑ți rochia, descoperă‑ți picioarele și treci prin râuri!3Goliciunea ta va fi dezvelită; da, rușinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.“4Răscumpărătorul nostru – DOMNUL Oștirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel.5„Șezi în tăcere și du‑te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărățiilor!6Am fost mânios pe poporul Meu și Mi‑am pângărit moștenirea. I‑am dat în mâna ta, dar tu n‑ai avut milă de ei. Ai făcut ca jugul tău să fie foarte greu asupra celui bătrân.7Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!» Tu n‑ai pus la inimă aceste lucruri, nici nu ți‑ai amintit că totul se va sfârși.8Acum deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuiești în siguranță, care zici în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă și nu voi ști cum este să‑ți pierzi copiii!»9Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într‑o singură zi. Pierderea copiilor și văduvia, vor veni pe deplin asupra ta, în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale și a marii puteri a descântecelor tale.10Te‑ai încrezut în răutatea ta, zicând: «Nu mă vede nimeni.» Înțelepciunea și cunoașterea ta este cea care te conduce greșit atunci ai zis în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine!»11Dar va veni nenorocirea peste tine și nu vei ști s‑o faci să dispară[2]; va cădea peste tine dezastrul și nu‑l vei putea da la o parte; va veni deodată asupra ta ruina, fără ca să fi știut ceva despre ea.12Continuă cu descântecele și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cu care te‑ai trudit încă din tinerețe! Poate vei reuși, poate vei insufla groază.13Ai obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice și să te izbăvească cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.14Iată, ei sunt ca pleava, fiind mistuiți de foc. Nu‑și pot scăpa viața de puterea flăcării. Acesta nu este jăratic la care să te încălzești, nu este foc înaintea căruia să stai!15Așa sunt pentru tine cei pe care te oboseai să‑i întrebi și cei cu care ai făcut negoț încă din tinerețe: fiecare rătăcește pe căile lui și nu este nimeni care să te salveze.