Jeremia 18 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Ich bin der Töpfer, ihr seid der Ton

1 Der HERR sprach zu mir: 2 »Geh hinab zum Haus des Töpfers, dort werde ich dir eine Botschaft geben!« 3 Ich ging dorthin und sah, wie der Töpfer gerade ein Gefäß auf der Scheibe drehte. 4 Doch es misslang ihm. Er nahm den Ton und formte ein neues Gefäß daraus, das ihm besser gefiel. 5 Da sprach der HERR zu mir: 6 »Volk Israel, kann ich mit euch nicht genauso umgehen wie dieser Töpfer mit dem Ton? Denn ihr seid ja in meiner Hand wie Ton in der Hand des Töpfers! 7 Wenn ich einem Volk oder Königreich androhe, es auszureißen und zu vernichten, 8 dieses Volk sich aber von seiner Bosheit abwendet, dann werde ich meinen Entschluss ändern – ich lasse das angedrohte Unheil nicht über sie hereinbrechen. 9 Doch wenn ich einem Volk oder Königreich zusage, es einzupflanzen und aufzubauen, 10 dieses Volk aber Böses tut und nicht auf mich hört, dann lasse ich das Gute, das ich vorausgesagt habe, nicht geschehen. 11 Darum verkünde nun den Bewohnern von Jerusalem und ganz Juda: ›So spricht der HERR: Ich plane Böses gegen euch und bereite das Unglück vor, das ich über euch bringen will. Kehrt um von euren falschen Wegen, jeder von euch soll sein Leben von Grund auf ändern.‹ 12 Aber sie werden entgegnen: ›Spar dir die Worte! Wir machen, was wir wollen – und sei es noch so eigensinnig und böse!‹«

Schnell hat mein Volk mich vergessen!

13 Deshalb sagt der HERR: »Fragt doch die anderen Völker, ob man so etwas schon gehört hat: Mein Volk Israel hat etwas Abscheuliches getan! 14 Taut jemals der Schnee auf den felsigen Gipfeln des Libanon? Hört das Wasser auf zu fließen, das aus fernen Quellen kommt? Nein, niemals! 15 Mein Volk aber hat mich vergessen! Sie opfern den Götzen, die ihnen nicht helfen können, und das brachte sie zu Fall. Nun gehen sie nicht mehr die guten Wege, die sie seit alter Zeit kennen. Ihre Götter haben sie auf falsche und unsichere Wege geführt. 16 Darum wird ihr Land für alle Zeiten zu einem Ort des Grauens und zur Zielscheibe des Spotts. Wer an ihm vorbeizieht, schüttelt entsetzt den Kopf. 17 Wenn der Feind kommt, will ich mein Volk in alle Winde zerstreuen, so wie ein Sturm aus dem Osten den Staub davontreibt. Wenn das Unheil über sie hereinbricht, kehre ich ihnen den Rücken und komme ihnen nicht zu Hilfe.«

Herr, strafe meine Feinde!

18 Die Israeliten berieten sich untereinander: »Wir müssen uns etwas einfallen lassen, um Jeremia loszuwerden! Es wird immer ein Priester da sein, der uns im Gesetz Gottes unterrichtet, wir werden immer genug Berater haben und Propheten, die uns Gottes Botschaft verkünden. Jeremia glauben wir nichts! Klagen wir ihn doch mit seinen eigenen Worten^[1] an!« 19 Da betete ich: »Hilf mir, o HERR! Hör, was meine Ankläger gegen mich vorbringen! 20 Sie vergelten mir Gutes mit Bösem, eine Grube haben sie mir gegraben. Denk daran, wie ich bei dir für sie eingestanden bin und für sie gebetet habe, um deinen Zorn von ihnen abzuwenden. 21 Lass ihre Kinder verhungern und sie selbst durch das Schwert der Feinde umkommen! Die Frauen sollen ihre Kinder verlieren und zu Witwen werden! Lass die Männer den Tod finden, und die jungen Soldaten sollen im Kampf niedergemetzelt werden! 22 Lass Räuberbanden plötzlich über sie herfallen, damit man Schreie des Entsetzens in ihren Häusern hört! Denn sie haben mir eine Grube gegraben und mir Fallen gestellt. 23 HERR, du kennst ihre finsteren Pläne gegen mich und ihre Mordgedanken. Vergib ihnen nicht ihre Schuld! Vergiss nicht, was sie getan haben! Bring sie vor deinen Augen zu Fall an dem Tag, wenn dein Zorn sie trifft!«

Noua Traducere Românească

În casa olarului

1 Cuvântul spus lui Ieremia din partea DOMNULUI: 2 „Scoală‑te și coboară‑te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3 Am coborât spre casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. 4 Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s‑a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i‑a plăcut lui să‑l facă. 5 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând: 6 „Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel, zice DOMNUL? Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. 7 Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi smulge, că‑l voi dărâma și că‑l voi distruge, 8 însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i‑l fac. 9 Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi zidi și că‑l voi planta, 10 însă poporul acela face ce este rău în ochii Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i‑l fac. 11 Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi‑le că așa vorbește DOMNUL: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați‑vă căile și faptele!» 12 Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele.» 13 De aceea, așa vorbește DOMNUL: «Întrebați printre neamuri: ‘Cine a mai auzit asemenea lucruri? Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru. 14 Oare zăpada Libanului părăsește vreodată stâncile versanților lui^[1]? Oare seacă apele reci care vin de departe?^[2]’ 15 Căci poporul Meu M‑a uitat și aduce tămâie idolilor de nimic. Aceștia i‑au făcut să se împiedice pe căile lor, pe vechile cărări, pentru a umbla pe poteci și pe drumuri nebătătorite, 16 făcând astfel din țara lor o pustietate și o pricină de fluierat pentru totdeauna. Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17 Ca vântul din răsărit, așa îi voi împrăștia înaintea dușmanului. În ziua necazului lor le voi arăta ceafa și nu fața.»“ 18 Ei zic: „Veniți! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul – din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul – din lipsă de profeți. Haideți să‑l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“ 19 Ascultă‑mă, DOAMNE! Auzi glasul împotrivitorilor mei. 20 Se răsplătește oare binele cu rău? Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu. Adu‑Ți aminte că eu am stat în fața Ta ca să vorbesc în favoarea lor și să abat mânia Ta de la ei. 21 De aceea, dă‑le copiii pradă foametei și lasă‑i pe mâna sabiei! Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve, oamenii lor să fie dați la moarte, iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă! 22 Un strigăt să fie auzit din casele lor, atunci când vei aduce deodată cete peste ei, căci au săpat o groapă să mă prindă și au ascuns lațuri pentru picioarele mele. 23 Dar Tu, DOAMNE, cunoști toate planurile lor de a mă ucide. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta. Să fie doborâți înaintea Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!