2.Mose 12,1 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Das Passahfest

1 Noch in Ägypten sagte der HERR zu Mose und Aaron: 2 »Dieser Monat soll für euch von nun an der erste Monat des Jahres sein. 3 Richtet den Israeliten aus: Am 10. Tag dieses Monats soll jeder für seine Familie ein Lamm auswählen. 4 Wenn eine Familie zu klein ist, um ein ganzes Lamm zu essen, soll sie sich mit ihren nächsten Nachbarn zusammentun. Teilt es euch so ein, dass genug Fleisch für alle da ist, aber auch nichts davon übrig bleibt. 5 Sucht einjährige, männliche Tiere ohne Fehler aus; es können Schafe oder Ziegen sein. 6 Bis zum 14. Tag des 1. Monats müsst ihr sie gesondert halten. Dann sollen alle, die zur Gemeinschaft der Israeliten gehören, die ausgewählten Lämmer in der Abenddämmerung schlachten. 7 Sie sollen etwas vom Blut der Tiere in einer Schale auffangen und es an die Pfosten und den oberen Türbalken der Häuser streichen, in denen sie das Lamm essen. 8 Noch in derselben Nacht müssen sie das Fleisch über dem Feuer braten. Dazu sollen sie bittere Kräuter essen und Brot, das ohne Sauerteig gebacken ist. 9 Ihr dürft das Fleisch nicht roh oder gekocht verzehren; es muss über dem Feuer gebraten sein, und zwar das ganze Tier mit Kopf, Unterschenkeln und Innereien. 10 Lasst nichts bis zum nächsten Morgen übrig, sondern verbrennt das restliche Fleisch! 11 Beeilt euch beim Essen! Ihr sollt für die Reise angezogen sein, Schuhe tragen und eure Wanderstöcke in der Hand halten. So feiert ihr das Passahfest – ein Fest für mich, den HERRN. 12 In dieser Nacht werde ich durch Ägypten gehen und in jeder Familie den ältesten Sohn töten und auch jedes erstgeborene männliche Tier. Ich werde mein Urteil an allen Göttern Ägyptens vollstrecken, denn ich bin der HERR! 13 Das Blut an den Türpfosten eurer Häuser aber wird ein Zeichen sein, das euch schützt. Wenn ich das Blut sehe, will ich euch verschonen. Ich werde die Ägypter strafen, doch an euch wird das Unheil vorübergehen.^[1] 14 Das sollt ihr niemals vergessen! Darum feiert jedes Jahr an diesem Tag ein Fest für mich, den HERRN! Dies gilt jetzt und für alle kommenden Generationen.«

Das Fest der ungesäuerten Brote

15 »Vom Abend des Passahfestes an sollt ihr sieben Tage lang nur Brot essen, das ohne Sauerteig gebacken wurde! Entfernt schon vorher alle Sauerteigreste aus euren Häusern! Wer in diesen sieben Tagen doch etwas isst, das Sauerteig enthält, hat sein Leben verwirkt. Er muss aus dem Volk Israel ausgeschlossen werden. 16 Versammelt euch am ersten und am siebten Tag zu einem heiligen Fest! An diesen beiden Tagen sollt ihr nicht arbeiten; ihr dürft nur eure Mahlzeiten zubereiten. 17 So müsst ihr das Fest der ungesäuerten Brote feiern, denn genau an dem Tag, an dem die Festwoche beginnt, habe ich eure Stammesverbände aus Ägypten herausgeführt. Darum sollt ihr diesen Tag Jahr für Jahr feiern, jetzt und in allen kommenden Generationen. 18 Esst im 1. Monat vom Abend des 14. bis zum Abend des 21. Tages nur ungesäuertes Brot! 19 Sieben Tage lang dürft ihr keinen Sauerteig in euren Häusern haben. Wer etwas Sauerteighaltiges isst, hat sein Leben verwirkt. Er darf nicht länger zur Gemeinschaft eures Volkes gehören, ganz gleich ob er ein Israelit oder ein Fremder ist. 20 Esst also kein Brot und auch nichts anderes, das mit Sauerteig gebacken wurde, sondern nur ungesäuerte Lebensmittel, wo immer ihr wohnt!«

Das zehnte Strafgericht: die Tötung der Erstgeborenen

21 Dann rief Mose die Sippenoberhäupter der Israeliten und befahl: »Geht los, sucht euch je nach der Größe eurer Familien eines oder mehrere Lämmer aus und schlachtet sie als Passahopfer! 22 Fangt das Blut in einer Schale auf, taucht ein Büschel Ysop hinein und streicht das Blut an den oberen Balken und an die beiden Pfosten eurer Haustüren. Bis zum nächsten Morgen darf niemand von euch sein Haus verlassen! 23 Wenn der HERR durchs Land geht, um die Ägypter zu töten, und das Blut an den Pfosten und Balken sieht, wird er an diesen Türen vorübergehen; er wird dem Todesengel nicht erlauben, in eure Häuser einzudringen und euch zu töten. 24 Haltet euch für immer an den Brauch dieses Festes; er gilt für euch und alle eure Nachkommen! 25 Wenn ihr in das Land kommt, das euch der HERR versprochen hat, sollt ihr auch dort diesen Brauch bewahren. 26 Eure Kinder werden euch einst fragen, was dieses Fest bedeutet; 27 dann erklärt ihnen: ›Dies ist das Passahopfer, das wir dem HERRN darbringen. Denn als er damals die Ägypter tötete, ging er an unseren Häusern vorüber und verschonte uns.‹« Da warfen sich die Israeliten nieder und beteten Gott an. 28 Dann gingen sie nach Hause und bereiteten alles vor, wie der HERR es ihnen durch Mose und Aaron befohlen hatte. 29 Um Mitternacht tötete der HERR alle erstgeborenen Söhne der Ägypter, angefangen beim ältesten Sohn des Pharaos auf dem Königsthron bis hin zum ältesten Sohn eines Häftlings im Gefängnis; auch jedes erstgeborene männliche Tier ließ er sterben. 30 Der Pharao wachte auf, seine Hofbeamten fuhren aus dem Schlaf, ja, ganz Ägypten schreckte hoch in dieser Nacht. Überall im Land hörte man lautes Klagen und Weinen. Es gab kein Haus ohne einen Toten! 31 Noch in derselben Nacht ließ der Pharao Mose und Aaron rufen und sagte zu ihnen: »Zieht so schnell wie möglich los und verlasst unser Land, ihr und die anderen Israeliten! Geht und opfert dem HERRN, wie ihr es verlangt habt! 32 Nehmt eure Ziegen- und Schafherden mit, auch eure Rinder, ganz wie ihr wollt! Nur zieht los und bittet euren Gott auch um Segen für mich!« 33 Die Ägypter drängten die Israeliten zur Eile, damit sie schleunigst das Land verließen. »Wenn ihr noch länger hierbleibt«, sagten sie, »kommen wir alle um!«

Die Israeliten verlassen Ägypten

34 Die Israeliten nahmen ihre Backschüsseln mit dem ungesäuerten Teig, schlugen sie in ihre Gewänder ein und trugen sie auf den Schultern. 35 Auf Moses Befehl hatten sie sich von den Ägyptern silberne und goldene Schmuckstücke und Gefäße sowie schöne Gewänder geben lassen. 36 Der HERR hatte dem Volk Israel ein so großes Ansehen bei den Ägyptern verschafft, dass sie auf ihre Bitten eingegangen waren. So nahmen die Israeliten von den Ägyptern reiche Beute mit. 37 Sie brachen auf und zogen zu Fuß von Ramses nach Sukkot; es waren etwa 600.000 Männer mit ihren Frauen und Kindern. 38 Auch viele Nichtisraeliten verließen mit ihnen das Land. Die Israeliten nahmen ihre großen Ziegen-, Schaf- und Rinderherden mit. 39 Unterwegs backten sie aus dem ungesäuerten Teig, den sie mitgenommen hatten, Fladenbrote. Weil man sie so plötzlich aus Ägypten vertrieben hatte, war keine Zeit geblieben, den Teig durchsäuern zu lassen und sich mit Proviant zu versorgen. 40 Insgesamt hatten die Israeliten 430 Jahre in Ägypten gelebt. 41 Auf den Tag genau nach 430 Jahren zogen alle Stammesverbände, die zum Volk Gottes gehörten, aus Ägypten fort. 42 In dieser Nacht hielt der HERR selbst Wache, um sein Volk sicher aus Ägypten herauszuführen. Darum sollen alle kommenden Generationen der Israeliten in der Passahnacht dem HERRN zu Ehren wachen.

Vorschriften für das Passahfest

43 Der HERR sagte zu Mose und Aaron: »Für das Passahfest gebe ich euch folgende Anordnungen: Grundsätzlich gilt, dass Ausländer nicht am Passahmahl teilnehmen dürfen. 44 Wenn ihr aber einen ausländischen Sklaven gekauft und ihn beschnitten habt, dann darf er von dem Lamm essen. 45 Fremde, die nur vorübergehend bei euch leben und sich nicht eurem Volk anschließen, dürfen jedoch nicht an der Mahlzeit teilnehmen. Dasselbe gilt für ausländische Lohnarbeiter. 46 Ihr müsst das Passahlamm in demselben Haus essen, in dem ihr es zubereitet habt. Bringt nichts von seinem Fleisch nach draußen und zerbrecht ihm keinen einzigen Knochen! 47 Die ganze Gemeinschaft der Israeliten soll das Passahfest feiern. 48 Wenn jemand, der aus dem Ausland stammt und bei euch lebt, mir zu Ehren mitfeiern will, soll er jeden Mann und jeden Jungen in seinem Haus beschneiden lassen. Dann gehört er auch zu eurem Volk und kann wie jeder andere Israelit am Fest teilnehmen. Ein Unbeschnittener aber darf auf keinen Fall vom Passahlamm essen. 49 Für die Einheimischen und für die Fremden, die sich euch angeschlossen haben, soll ein und dasselbe Recht gelten.« 50 Die Israeliten folgten den Weisungen, die Mose und Aaron vom HERRN empfangen hatten. 51 An diesem Tag führte der HERR die Israeliten nach Stammesverbänden geordnet aus Ägypten fort.

Noua Traducere Românească

Mielul pascal și azimele

1 DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: (3Mo 23,5; 4Mo 28,16; 5Mo 16,1) 2 „Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3 Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un miel^[1] pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om. 5 Mielul vostru să fie fără meteahnă: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. 6 Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri^[2]. 7 Să ia din sânge și să‑l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care‑l vor mânca. 8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s‑o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. 9 Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele. 10 Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. 11 Să‑l mâncați astfel: să aveți coapsele încinse, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să‑l mâncați în grabă căci este mielul de Paște al DOMNULUI. 12 Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt DOMNUL. 13 Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s‑o comemorați ca pe o sărbătoare pentru DOMNUL. S‑o comemorați de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 15 Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel. 16 În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de mâncarea pe care o veți pregăti pentru fiecare persoană. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 18 În prima lună, din seara celei de‑a paisprezecea zi până în seara celei de‑a douăzeci și una zi, să mâncați azime. 19 Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 20 Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre.»“ 21 Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 22 Luați un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, 23 pentru că DOMNUL va trece să‑i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, DOMNUL va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului^[3] să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să țineți acest lucru ca pe o hotărâre veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. 25 Când veți intra în țara pe care DOMNUL v‑o va da, așa cum a promis, să păziți această slujbă. 26 Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27 să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea DOMNULUI, pentru că El a trecut pe lângă^[4] casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat. 28 Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum DOMNUL le‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut.

Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt

29 La miezul nopții DOMNUL a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. 30 Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s‑au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31 Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑I DOMNULUI, așa cum ați zis. 32 Luați‑vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați‑mă.“ 33 Egiptenii zoreau poporul ca să‑l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“ 34 Poporul și‑a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le‑au înfășurat în haine și le‑au pus pe umeri. 35 Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 36 DOMNUL a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea^[5] egiptenilor și aceștia le‑au dat ce‑au cerut. Și astfel i‑au prădat pe egipteni. 37 Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos^[6], în afară de femei și copii. 38 De asemenea, o mulțime amestecată de oameni s‑a suit împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. 39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii. 40 Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile DOMNULUI au ieșit din țara Egiptului. 42 Pentru că, în noaptea aceea, DOMNUL a vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea DOMNULUI.

Porunci privind Paștele

43 DOMNUL le‑a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu‑l mănânce, 44 dar orice rob cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45 Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. 46 Să fie mâncat într‑o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu‑i zdrobiți niciunul din oase. 47 Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 48 Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele DOMNULUI, toți bărbații din familia lui să fie circumciși. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun necircumcis să nu mănânce. 49 Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“ 50 Toți fiii lui Israel au făcut așa cum DOMNUL le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 51 În ziua aceea, DOMNUL i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.