1Um diese Zeit ging Juda von zu Hause fort. Er zog hinunter zur Stadt Adullam und wohnte bei einem Mann namens Hira.2Dort lernte er die Tochter des Kanaaniters Schua kennen und heiratete sie.3-5Die beiden bekamen drei Söhne: Er, Onan und Schela. Bei Schelas Geburt war Juda gerade in Kesib.6Als der Älteste erwachsen war, verheiratete Juda ihn mit einem Mädchen namens Tamar.7Aber der HERR verabscheute, wie dieser sein Leben führte, darum ließ er ihn sterben.8Da ging Juda zu seinem Sohn Onan. »Du musst Tamar heiraten!«, forderte er ihn auf. »Das ist deine Pflicht als ihr Schwager, damit sie nicht kinderlos bleibt und die Familie deines Bruders nicht ausstirbt!«9Aber Onan wollte keinen Sohn zeugen, der nicht als sein eigener Nachkomme, sondern als der seines Bruders gelten würde. Darum ließ er jedes Mal, wenn er mit Tamar schlief, seinen Samen zu Boden fließen.10Aber das missfiel dem HERRN, und er ließ auch ihn sterben.11Da sagte Juda zu seiner Schwiegertochter: »Geh in dein Elternhaus zurück und bleib so lange Witwe, bis Schela erwachsen ist!« Weil er aber befürchtete, dass auch Schela sterben könnte wie seine Brüder, dachte er gar nicht daran, die beiden zu verheiraten. So ging Tamar in ihr Elternhaus zurück.12Einige Jahre später starb Judas Frau, die Tochter Schuas. Als die Trauerzeit vorüber war, ging Juda mit seinem Freund Hira nach Timna, wo gerade seine Schafe geschoren wurden.13Tamar erfuhr, dass ihr Schwiegervater auf dem Weg nach Timna war, um bei den Arbeiten zu helfen.14Daraufhin fasste sie einen Plan. Sie hatte nämlich inzwischen gemerkt, dass Schela, der längst erwachsen war, sie nicht heiraten sollte. Also zog sie ihre Witwenkleider aus, verhüllte sich mit einem Schleier und setzte sich an den Ortseingang von Enajim, das auf dem Weg nach Timna liegt.15Als Juda vorbeikam, hielt er sie für eine Prostituierte, weil ihr Gesicht verhüllt war.16Er ging zu ihr an den Wegrand. »Lass mich mit dir schlafen!«, forderte er sie auf – ohne zu wissen, wen er vor sich hatte. »Was bekomme ich dafür?«, wollte Tamar wissen.17»Ich werde dir einen Ziegenbock aus meiner Herde bringen«, versprach Juda. »Nur wenn du mir ein Pfand dalässt, bis du ihn bringst!«, bekam er zur Antwort.18»Gut, was soll ich dir geben?«, fragte er. »Deinen Siegelring mit der Schnur und deinen Stab!« Er gab ihr, was sie verlangte. Dann schlief er mit ihr, und sie wurde von ihm schwanger.19Danach ging Tamar nach Hause, legte ihren Schleier ab und zog die Witwenkleider wieder an.20Juda schickte seinen Freund Hira, um der Frau den Ziegenbock zu bringen und das Pfand zurückzuholen. Aber Hira konnte sie nicht finden.21Er fragte die Leute in Enajim: »Wo ist denn die Prostituierte[1], die neulich an der Straße saß?« »So eine Frau ist hier nicht gewesen!«, antworteten sie.22Da ging er zu Juda zurück und erzählte ihm alles.23»Dann soll sie das Pfand eben behalten!«, sagte Juda. »Wir setzen uns nur dem Gespött der Leute aus, wenn wir noch weiter nachforschen. Schließlich habe ich mein Bestes versucht!«24Etwa drei Monate später wurde Juda berichtet: »Deine Schwiegertochter Tamar ist schwanger! Diese Hure hat sich mit einem Mann eingelassen!« »Bringt sie sofort aus dem Dorf heraus!«, schrie Juda. »Sie soll verbrannt werden!«25Als man sie hinausschleppte, ließ sie Juda ausrichten: »Der Mann, dem dieser Siegelring, diese Schnur und dieser Stab gehören, ist der Vater meines Kindes. Erkennst du sie wieder?«26Juda erkannte seine Sachen sofort. »Tamar ist mir gegenüber im Recht«, gab er zu, »ich hätte sie meinem Sohn Schela zur Frau geben müssen!« Danach schlief Juda nie mehr mit ihr.27Kurz vor der Entbindung stellte sich heraus, dass Tamar Zwillinge bekam.28Bei der Geburt streckte ein Kind die Hand heraus. Die Hebamme hielt sie fest und band einen roten Faden um das Handgelenk. Daran sollte man erkennen, dass er als Erster geboren wurde.29Aber das Kind zog seine Hand wieder zurück, und der andere kam zuerst. »Du hast dir den Durchbruch wirklich erkämpft!«, rief die Hebamme. Darum wurde er Perez (»Durchbruch«) genannt.30Dann erst wurde sein Bruder mit dem roten Faden ums Handgelenk geboren. Er bekam den Namen Serach (»Morgenröte«).
1.Mose 38
Noua Traducere Românească
Iuda și Tamar
1În vremea aceea, Iuda a plecat de la frații săi și s‑a stabilit lângă un adulamit pe nume Hira.2Iuda a văzut‑o acolo pe fiica unui canaanit, al cărui nume era Șua, a luat‑o de soție și a intrat la ea[1]. (1Mo 16,2)3Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia Iuda i‑a pus numele Er.4A rămas din nou însărcinată și a mai născut un fiu. Și ea i‑a pus numele Onan.5A născut iarăși un alt fiu și ea i‑a pus numele Șela. Iuda era la Chezib când l‑a născut ea.6Iuda i‑a luat o soție lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar.7Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău în ochii DOMNULUI, astfel că DOMNUL l‑a omorât.8Atunci Iuda i‑a zis lui Onan: „Intră la soția fratelui tău și împlinește‑ți față de ea datoria de cumnat[2]: ridică‑i o sămânță fratelui tău.“ (5Mo 25,5)9Dar pentru că știa că sămânța nu va fi a lui, Onan o vărsa[3] pe pământ ori de câte ori intra la soția fratelui său, ca să nu‑i dea o sămânță fratelui său.10Ceea ce făcea el era rău în ochii DOMNULUI, așa că Domnul l‑a omorât și pe el.11Atunci Iuda i‑a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.“ Căci își spunea: „Să nu cumva să moară și acesta, ca frații săi.“ Astfel, Tamar s‑a întors în casa tatălui ei.12Au trecut multe zile, și soția lui Iuda, fiica lui Șua, a murit. După ce a fost mângâiat, Iuda s‑a suit la Timna împreună cu prietenul său, adulamitul Hira, la cei care‑i tundeau oile.13Tamarei i s‑a spus: „Iată că socrul tău se suie la Timna, ca să‑și tundă oile.“14Atunci ea și‑a schimbat hainele de văduvă și s‑a acoperit cu un văl. S‑a înfășurat și s‑a așezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna, fiindcă văzuse că, deși Șela crescuse, ea nu‑i fusese dată de soție.15Când Iuda a văzut‑o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea fața acoperită.16El s‑a îndreptat spre ea, de‑a lungul drumului, și i‑a zis: – Lasă‑mă, te rog, să intru la tine! Căci nu știa că este nora sa. Ea a întrebat: – Ce‑mi vei da, dacă intri la mine?17El a răspuns: – Îți voi trimite un ied din turmă. Ea a zis: – Doar dacă îmi dai o garanție până îl vei trimite.18El a întrebat: – Ce garanție să‑ți dau? Atunci ea a zis: – Sigiliul[4] tău, șnurul tău și toiagul din mâna ta. El i le‑a dat și a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată prin el.19După aceea ea s‑a ridicat și a plecat. Apoi și‑a dat jos vălul și s‑a schimbat în hainele ei de văduvă.20Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să ia garanția de la femeie, acesta n‑a mai găsit‑o.21El i‑a întrebat pe oamenii din acel loc, zicând: – Unde este hierodula[5] care stătea lângă drum, la Enayim? Ei au răspuns: – N‑a fost aici nicio hierodulă.22El s‑a întors la Iuda și a zis: – N‑am găsit‑o. Mai mult, oamenii din acel loc au zis: „N‑a fost nicio hierodulă aici.“23Iuda a răspuns: – Să păstreze pentru ea ce a luat. Altfel, ne vom face de râs. Iată, eu am trimis acest ied, dar n‑ai mai găsit‑o.24Cam după trei luni, lui Iuda i s‑a spus: – Tamar, nora ta, s‑a prostituat și iată că a rămas și însărcinată în urma curviilor ei. Iuda a zis: – Scoateți‑o afară ca să fie arsă.25În timp ce era scoasă afară, ea i‑a trimis vorbă socrului ei, zicând: „Bărbatul ale căruia sunt aceste lucruri m‑a lăsat însărcinată. Recunoaște, te rog, ale cui sunt sigiliul, șnurul și toiagul.“26Iuda le‑a recunoscut și a zis: „Ea este mai puțin vinovată decât mine, pentru că nu am dat‑o de soție fiului meu Șela.“ Și nu s‑a mai culcat niciodată cu ea[6].27Când i‑a venit vremea să nască, iată că în pântecul ei erau gemeni.28În timpul nașterii, unul dintre ei a scos mâna. Moașa i‑a apucat‑o și a legat‑o cu un fir cărămiziu, zicând: „Acesta a ieșit primul!“29Dar el și‑a tras mâna înapoi și iată că a ieșit fratele său. Atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s‑a pus numele Pereț[7].30După aceea a ieșit fratele său, cel cu firul roșu legat la mână, și i s‑a pus numele Zerah[8].