1.Mose 12 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Gott erwählt Abram

1 Der HERR sagte zu Abram: »Geh fort aus deinem Land, verlass deine Heimat und deine Verwandtschaft und zieh in das Land, das ich dir zeigen werde! 2 Ich werde dich zum Stammvater eines großen Volkes machen und dir viel Gutes tun; dein Name wird überall berühmt sein. Durch dich werden auch andere Menschen am Segen teilhaben. 3 Wer dir Gutes wünscht, den werde ich segnen. Wer dir aber Böses wünscht, den werde ich verfluchen! Alle Völker der Erde sollen durch dich gesegnet werden.« 4 Abram gehorchte und machte sich auf den Weg. Er war 75 Jahre alt, als er Haran verließ. 5 Mit ihm kamen seine Frau Sarai, sein Neffe Lot sowie alle Knechte und Mägde, die sie in Haran in den Dienst genommen hatten. Mit ihrem ganzen Besitz brachen sie in Richtung Kanaan auf. Als sie schließlich dort ankamen, 6 durchzogen sie das Land, das damals von den Kanaanitern bewohnt wurde. Bei Sichem ließen sie sich nieder, in der Nähe der Eiche von More^[1]. 7 An dieser Stätte zeigte der HERR sich Abram und versprach ihm: »Ich werde dieses Land deinen Nachkommen geben!« Abram schichtete Steine auf als Altar für den HERRN, dort, wo Gott ihm erschienen war. 8 Dann zog er weiter nach Süden zu dem Gebirge östlich von Bethel. Zwischen Bethel im Westen und Ai im Osten schlugen Abram und die Seinen ihre Zelte auf. Auch hier baute er einen Altar und betete zum HERRN. 9 Dann setzte Abram seine Reise immer weiter nach Süden fort.

Abram fürchtet um sein Leben

10 Im Land Kanaan brach eine schwere Hungersnot aus. Abram zog nach Ägypten, um während dieser Zeit dort Zuflucht zu suchen. 11 Kurz vor der ägyptischen Grenze sagte er zu seiner Frau Sarai: »Ich befürchte, du wirst bei den Männern Aufsehen erregen, weil du so schön bist. 12 Wenn dich die Ägypter sehen, sagen sie bestimmt: ›Das ist seine Frau.‹ Dir werden sie nichts tun, aber mich werden sie umbringen, um an dich heranzukommen. 13 Sag doch einfach, du seist meine Schwester, dann werden sie mich bestimmt am Leben lassen und deinetwegen gut behandeln!« 14 Tatsächlich zog Sarai die Aufmerksamkeit der Ägypter auf sich. 15 Selbst die Beamten des Pharaos waren beeindruckt und lobten Sarais Schönheit vor ihm. Da ließ er Sarai in seinen Palast holen 16 und überhäufte Abram ihretwegen mit Geschenken: Diener, Schafe, Ziegen, Rinder, Esel und Kamele. 17 Aber der HERR bestrafte den Pharao und seine Familie mit Krankheiten, weil er sich an Abrams Frau Sarai vergriffen hatte. 18 Da rief der Pharao Abram zu sich und stellte ihn zur Rede: »Was hast du mir da angetan? Warum hast du mir nicht gesagt, dass sie deine Frau ist? 19 Warum hast du behauptet, sie sei deine Schwester, so dass ich sie mir zur Frau nahm? Hier, nimm sie zurück! Macht, dass ihr wegkommt!« 20 Er beauftragte Soldaten, die Abram und seine Frau mit ihrem ganzen Besitz zur ägyptischen Grenze zurückbrachten.

Noua Traducere Românească

Chemarea lui Avram

1 DOMNUL îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudeniile tale și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți‑o voi arăta! 2 Te voi face un neam mare și te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, ca tu să fii o binecuvântare! 3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema! În tine vor fi binecuvântate toate familiile^[1] pământului!“ 4 Avram a plecat, așa cum îi zisese DOMNUL, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5 El i‑a luat pe Sarai, soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate bunurile pe care le‑au adunat și cu robii^[2] pe care i‑au obținut în Haran, și au ieșit ca să plece spre țara Canaan. Și astfel ei au ajuns în țara Canaan. 6 Avram a călătorit prin țară până la locul numit Șehem, până la stejarul lui Moreh. La acea vreme canaaniții erau în țară. 7 DOMNUL i S‑a arătat lui Avram și i‑a zis: „Seminței^[3] tale îi voi da această țară!“ Avram a zidit acolo un altar DOMNULUI Care i Se arătase. (Gal 3,16) 8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și‑a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar DOMNULUI și a chemat Numele DOMNULUI. 9 Apoi Avram și‑a continuat călătoria, mergând spre Neghev^[4].

Avram în Egipt

10 A venit o foamete în țară și, pentru că foametea era mare, Avram s‑a coborât în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11 Pe când se apropia să intre în Egipt, Avram i‑a zis soției sale, Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la înfățișare. 12 Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este soția lui.» Și pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viață. 13 Prin urmare, spune, te rog, că ești sora mea, ca să‑mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.“ 14 Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai^[5] era foarte frumoasă. 15 Demnitarii lui Faraon^[6] au văzut‑o și i‑au lăudat‑o lui Faraon. Și astfel femeia a fost luată la palatul^[7] lui Faraon. 16 Faraon i‑a făcut bine lui Avram din pricina ei și i‑a dat oi, vite, măgari, robi, roabe, măgărițe și cămile. 17 Dar DOMNUL a lovit cu mari urgii pe Faraon și familia lui din cauza lui Sarai, soția lui Avram. 18 Atunci Faraon l‑a chemat pe Avram și l‑a întrebat: „Ce mi‑ai făcut? De ce nu mi‑ai spus că este soția ta? 19 De ce ai spus: «Ea este sora mea», iar eu am luat‑o astfel de soție? Iată‑ți aici soția! Ia‑o și du‑te!“ 20 Faraon le‑a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceștia l‑au alungat, pe el, soția lui și tot ce avea.