1.Mose 11 | Hoffnung für alle

Hoffnung für alle

Der Wunsch nach Unabhängigkeit

1 Damals sprachen die Menschen noch eine einzige Sprache, die allen gemeinsam war. 2 Als sie von Osten weiterzogen, fanden sie eine Talebene im Land Schinar. Dort ließen sie sich nieder 3 und fassten einen Entschluss. »Los, wir formen und brennen Ziegelsteine!«, riefen sie einander zu. Die Ziegel wollten sie als Bausteine benutzen und Teer als Mörtel. 4 »Auf! Jetzt bauen wir uns eine Stadt mit einem Turm, dessen Spitze bis zum Himmel reicht!«, schrien sie. »Das macht uns berühmt. Wir werden nicht über die ganze Erde zerstreut, sondern der Turm hält uns zusammen!« 5 Da kam der HERR vom Himmel herab, um sich die Stadt und das Bauwerk anzusehen, das sich die Menschen errichteten. 6 Er sagte: »Seht nur! Sie sind ein einziges Volk mit einer gemeinsamen Sprache. Was sie gerade tun, ist erst der Anfang, denn durch ihren vereinten Willen wird ihnen von jetzt an jedes Vorhaben gelingen! 7 So weit darf es nicht kommen! Wir werden hinuntersteigen und dafür sorgen, dass sie alle in verschiedenen Sprachen reden. Dann wird keiner mehr den anderen verstehen!« 8 So zerstreute der HERR die Menschen von diesem Ort über die ganze Erde; den Bau der Stadt mussten sie abbrechen. 9 Darum wird die Stadt Babylon (»Verwirrung«) genannt, weil der HERR dort die Sprache der Menschheit verwirrte und sie in alle Himmelsrichtungen zerstreute.

Von Sem bis Abram

10 Dies ist das Verzeichnis von Sems Nachkommen: Sem war 100 Jahre alt, als er Arpachschad zeugte. Das war zwei Jahre nach der Sintflut. 11 Danach lebte er noch 500 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 12 Arpachschad war 35 Jahre alt, als er Schelach zeugte. 13 Danach lebte er noch 403 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 14 Schelach war 30 Jahre alt, als er Eber zeugte. 15 Danach lebte er noch 403 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 16 Eber war 34 Jahre alt, als er Peleg zeugte. 17 Danach lebte er noch 430 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 18 Peleg war 30 Jahre alt, als er Regu zeugte. 19 Danach lebte er noch 209 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 20 Regu war 32 Jahre alt, als er Serug zeugte. 21 Danach lebte er noch 207 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 22 Serug war 30 Jahre alt, als er Nahor zeugte. 23 Danach lebte er noch 200 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 24 Nahor war 29 Jahre alt, als er Terach zeugte. 25 Danach lebte er noch 119 Jahre und bekam weitere Söhne und Töchter. 26 Terach war 70 Jahre alt, als er Abram, Nahor und Haran zeugte. 27 Dies ist das Verzeichnis von Terachs Nachkommen: Terachs Söhne waren Abram, Nahor und Haran. Haran war der Vater Lots, 28 er starb noch vor seinem Vater Terach in seiner Heimat Ur im Land der Chaldäer. 29 Abram heiratete Sarai, und Nahor heiratete Milka, die Tochter Harans und Schwester Jiskas. 30 Sarai war unfruchtbar und konnte keine Kinder bekommen. 31 Terach verließ die Stadt Ur, die von den Chaldäern bewohnt wurde. Gemeinsam mit seinem Sohn Abram, seinem Enkel Lot und seiner Schwiegertochter Sarai wollte er in das Land Kanaan auswandern. Sie kamen nach Haran und schlugen dort ihre Zelte auf. 32 Dort starb Terach im Alter von 205 Jahren.

Noua Traducere Românească

Turnul Babel

1 Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. 2 Călătorind spre răsărit, oamenii au găsit o câmpie în țara Șinar^[1] și au locuit acolo. 3 Atunci fiecare i‑a zis semenului său: „Haideți să facem cărămizi și să le ardem bine.“ Ei foloseau cărămizi în loc de pietre și smoală în loc de mortar. 4 Apoi au zis: „Haideți! Să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!“ 5 DOMNUL S‑a coborât să vadă cetatea și turnul pe care oamenii le construiau. 6 DOMNUL a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, toți au aceeași limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă. Nimic din ceea ce și‑au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei. 7 Haideți! Să Ne coborâm și să le încurcăm acolo limba, astfel încât să nu‑și mai înțeleagă limba unii altora.“ 8 Astfel, DOMNUL i‑a împrăștiat de acolo pe suprafața întregului pământ, iar ei au încetat să mai construiască cetatea. 9 De aceea, cetății i s‑a pus numele Babel^[2], pentru că acolo DOMNUL a încurcat limba întregului pământ și apoi i‑a împrăștiat pe suprafața întregului pământ.

Urmașii lui Sem până la Avram

10 Aceasta este istoria^[3] lui Sem. La vârsta de o sută de ani, la doi ani după potop, lui Sem i s‑a născut Arpahșad. (1Mo 2,4; 1Chr 1,24) 11 După nașterea lui Arpahșad, Sem a mai trăit cinci sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 12 La vârsta de treizeci și cinci de ani, lui Arpahșad i s‑a născut Șelah. 13 După nașterea lui Șelah, Arpahșad a mai trăit patru sute trei ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 14 La vârsta de treizeci de ani, lui Șelah i s‑a născut Eber. 15 După nașterea lui Eber, Șelah a mai trăit patru sute trei ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 16 La vârsta de treizeci și patru de ani, lui Eber i s‑a născut Peleg. 17 După nașterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 18 La vârsta de treizeci de ani, lui Peleg i s‑a născut Reu. 19 După nașterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 20 La vârsta de treizeci și doi de ani, lui Reu i s‑a născut Serug. 21 După nașterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute șapte ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 22 La vârsta de treizeci de ani, lui Serug i s‑a născut Nahor. 23 După nașterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 24 La vârsta de douăzeci și nouă de ani, lui Nahor i s‑a născut Terah. 25 După nașterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 26 La vârsta de șaptezeci de ani, lui Terah i s‑au născut Avram, Nahor și Haran.

Urmașii lui Terah

27 Aceasta este istoria^[4] lui Terah: lui Terah i s‑au născut Avram, Nahor și Haran. Lui Haran i s‑a născut Lot. (1Mo 2,4) 28 Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în țara în care s‑a născut, în Ur din Caldeea. 29 Avram și Nahor și‑au luat soții. Numele soției lui Avram era Sarai, iar numele soției lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl Milcăi și al Iscăi. 30 Sarai era stearpă; ea nu avea copii. 31 Terah i‑a luat pe fiul său Avram și pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, precum și pe Sarai, nora sa și soția fiului său Avram, și au ieșit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în țara Canaan. Au ajuns în Haran^[5] și au locuit acolo. 32 Terah a trăit două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.