1De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care‑i judeci pe alții, n‑ai nicio scuză, căci în ceea ce‑l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care‑l judeci, săvârșești aceleași lucruri!2Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.3Și crezi tu, omule, care‑i judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?4Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, nepricepând că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?5Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu,6Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“[1]: (Ps 62:12; Prov 24:12)7celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire, le va da viață veșnică;8dar celor ce, din ambiție egoistă[2], nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie.9Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care înfăptuiește răul, – întâi al iudeului și apoi al grecului, –10dar va fi slavă, cinste și pace pentru oricine lucrează binele, – întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, –11căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.12Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege.13Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți.14Când neamurile[3] – care nu au Legea – împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, sunt lege pentru ele însele.15Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându‑se sau scuzându‑se între ele.16Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeul și Legea
17Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu,18care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege,19tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric,20îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al copilașilor[4], pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului,21tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi?22Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți‑e scârbă de idoli, le jefuiești templele?23Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin încălcarea Legii?24Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“[5] (Is 52:5)25Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie.26Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie?27Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, prin[6] litera Legii și circumcizie, ești unul care încalci Legea.28Căci iudeu nu este cel care este iudeu pe din afară, și circumcizie nu este cea pe din afară, în carne,29ci iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu în litera Legii[7]. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu. (Deut 30:6)