1Am văzut în cer un alt semn mare și minunat: erau șapte îngeri, având ultimele șapte urgii, întrucât cu ele ia sfârșit furia lui Dumnezeu.2Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc și pe cei ce au învins fiara, chipul ei și numărul numelui ei, stând lângă marea de sticlă, cu kitharele[1] lui Dumnezeu. (Apo 5:8; Apo 14:2)3Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!4Cine nu se va teme, Doamne, și nu va slăvi Numele Tău?! Fiindcă numai Tu ești sfânt, fiindcă toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, fiindcă faptele Tale drepte au fost descoperite!“5După acestea, m‑am uitat și, în cer, a fost deschis Templul, Cortul Mărturiei.[2]6Și din Templu au ieșit șapte îngeri care aveau șapte urgii, îmbrăcați în haine de in curat, strălucitor și fiind încinși împrejurul pieptului cu brâie de aur.7Una dintre cele patru ființe vii le‑a dat celor șapte îngeri șapte vase de aur, pline cu furia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor.8Templul s‑a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârșit cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.