Pentru dirijor. De cântat ca și „Nu distruge!“ Al lui David. Un mihtam.
1Oare într-adevăr rostiți voi ceea ce este drept, conducătorilor[1]? Oare cu nepărtinire judecați voi, fii ai omului?[2] (Ps 16:1)2Dimpotrivă, în inimă săvârșiți nedreptăți, iar cu mâinile împărțiți violența în țară.3Cei răi se înstrăinează încă din pântec, cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naștere.4Veninul lor este ca veninul șarpelui, ca al cobrei surde care și‑a închis urechea,5care nu aude glasul celor ce șoptesc, oricât de iscusit ar fi cel care leagă prin descântece[4]. (Deut 18:11)6Dumnezeule, zdrobește‑le dinții din gură! DOAMNE, scoate colții acestor lei!7Să se scurgă precum apa care trece! Când întind arcul, fie‑le săgețile oarbe!8Să fie ca un melc care se topește mergând, ca stârpitura unei femei, care nu a văzut soarele!9Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscați, El îl va spulbera pe cel rău![5]10Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat, când își va spăla picioarele în sângele celui rău.11Atunci oamenii vor zice: „Sigur există un rod pentru cel drept! Sigur există un Dumnezeu Care judecă pe pământ!“