1DOMNUL i‑a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în prima lună a celui de‑al doilea an după ce au ieșit din țara Egiptului, zicând:2„Fiii lui Israel să țină Paștele la vremea hotărâtă.3Să‑l țină în a paisprezecea zi a acestei luni, între cele două seri[1], la vremea hotărâtă. Să‑l țineți potrivit cu toate hotărârile și toate legile date cu privire la el.“4Moise le‑a spus fiilor lui Israel să țină Paștele.5Ei au ținut Paștele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între cele două seri, în pustia Sinai. Fiii lui Israel au făcut așa cum DOMNUL i‑a poruncit lui Moise.6Au existat însă niște oameni care, fiind necurați din cauză că se atinseseră de un mort, n‑au putut ține Paștele în ziua aceea. Ei s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în aceeași zi7și i‑au zis lui Moise: – Noi suntem necurați din cauză că ne‑am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicați să aducem ofrandă DOMNULUI la vremea hotărâtă, împreună cu ceilalți fii ai lui Israel?8Moise le‑a zis: – Așteptați până voi afla ce va porunci DOMNUL cu privire la voi.9DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:10„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă cineva dintre voi sau din generațiile voastre viitoare va fi necurat din cauză că s‑a atins de un mort sau dacă va fi departe în călătorie, va putea totuși să țină Paștele DOMNULUI.11Să‑l țină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între cele două seri. Să mănânce mielul de Paște cu azime și cu ierburi amare.12Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu‑i zdrobească niciun os. Să țină Paștele conform tuturor hotărârilor luate cu privire la el.13Dar dacă cineva este și curat, și nici nu este plecat în călătorie, dar se abține să țină Paștele, să fie nimicit din popor lui pentru că n‑a adus ofrandă DOMNULUI la vremea hotărâtă. Un astfel de om își va purta păcatul.14Orice străin care locuiește între voi și dorește să sărbătorească Paștele DOMNULUI, să facă acest lucru potrivit legii Paștelui, ținând cont de hotărârile date cu privire la el. Să aveți o singură lege atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»“
Norul de deasupra Tabernaculului
15În ziua când a fost înălțat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, Cortul Mărturiei. De seara până dimineața era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc.16Așa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc.17Când norul se ridica de deasupra Cortului, fiii lui Israel porneau și, în locul unde se oprea norul, acolo își așezau tabăra fiii lui Israel.18La porunca DOMNULUI fiii lui Israel porneau, și la porunca DOMNULUI își așezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâtea zile cât norul stătea deasupra Tabernaculului.19Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, fiii lui Israel păzeau îndatorirea dată de DOMNUL și nu porneau.20Uneori norul rămânea un număr mai mic de zile deasupra Tabernaculului; la porunca DOMNULUI rămâneau în tabără și la porunca DOMNULUI porneau.21Uneori norul rămânea de seara până dimineața, astfel că ei porneau dimineața, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi și o noapte, ei porneau atunci când se ridica.22Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu porneau. Ei porneau când acesta se ridica.23La porunca DOMNULUI își așezau tabăra și la porunca DOMNULUI porneau. Ei păzeau îndatorirea dată de DOMNUL, potrivit cu porunca DOMNULUI dată prin Moise.