1Poporul a început să murmure în auzul DOMNULUI că‑i merge rău. Când DOMNUL a auzit, S‑a aprins de mânie. Focul DOMNULUI s‑a aprins împotriva lor și a mistuit o parte din marginea taberei.2Atunci poporul a strigat către Moise. Moise s‑a rugat DOMNULUI și focul s‑a stins.3Acelui loc i s‑a pus numele Tabera[1], pentru că focul DOMNULUI s‑a aprins împotriva lor.
Poporul se plânge de mană
4După aceea, adunătura de oameni[2] care era în mijlocul lor a poftit cu nesaț, astfel că și fiii lui Israel s‑au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? (Ex 12:38)5Ne aducem aminte de peștele pe care‑l mâncam fără plată în Egipt, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi.6Acum însă ni s‑a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noștri, decât mana aceasta!“7Mana era ca sămânța de coriandru, iar înfățișarea sa era ca înfățișarea bedeliumului[3]. (Gen 2:12)8Poporul umbla prin împrejurimi și o aduna, o măcina în râșniță sau o pisa într‑o piuă mică, apoi o fierbea în oale și făcea turte din ea. La gust era ca o turtă coaptă cu untdelemn.9Când roua cădea noaptea peste tabără, cădea și mana împreună cu ea.10Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului său. Atunci mânia DOMNULUI s‑a aprins foarte tare. Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.11Moise i‑a zis DOMNULUI: – De ce te‑ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n‑am găsit bunăvoință înaintea Ta[4] și ai lăsat asupra mea povara acestui popor?12Oare eu am conceput poporul acesta? I‑am născut eu ca să‑mi spui: „Poartă‑i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat părinților lor că le‑o vei da?13De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea, zicând: „Dă‑ne carne să mâncăm!“14Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine.15Dacă așa Te porți cu mine, Te rog, mai bine omoară‑mă! Omoară‑mă, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, și nu mă mai lăsa să‑mi văd nenorocirea!16DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Adună la Mine șaptezeci de bărbați dintre bătrânii[5] lui Israel, despre care știi că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetorii săi. Să‑i aduci la Cortul Întâlnirii și să stea în picioare acolo împreună cu tine. (Deut 19:12; Deut 21:1; Deut 21:18; Deut 22:13; Deut 25:5; Ios 8:10; 2 Sam 3:17; 2 Sam 5:3; 2 Sam 17:4; 1 Re 20:7)17Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și‑L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și astfel n‑o vei mai purta singur.18Să spui poporului: „Sfințiți‑vă pentru ziua de mâine. Veți mânca și carne, pentru că v‑ați plâns în auzul DOMNULUI, zicând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea DOMNUL vă va da carne și veți mânca.19Veți mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,20ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L‑ați respins pe DOMNUL, Care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea Lui, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“21Dar Moise I‑a zis: – Poporul care este cu mine este de șase sute de mii de oameni care merg pe jos[6], și Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“22Sunt destule turme și cirezi să tăiem? Sunt destui pești în mare să prindem?23DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: – Este oare mâna DOMNULUI prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va împlini sau nu Cuvântul Meu.
Duhul și cei șaptezeci de bătrâni
24Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele DOMNULUI. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i‑a pus să stea de jur împrejurul Cortului.25Apoi DOMNUL S‑a coborât în nor, i‑a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L‑a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S‑a așezat peste ei, au profețit. Dar după aceea n‑au mai profețit.26În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Duhul S‑a așezat și peste ei. Aceștia erau dintre cei scriși, dar nu ieșiseră la Cort, așa că au profețit în tabără.27Un tânăr a alergat și i‑a spus lui Moise: – Eldad și Medad profețesc în tabără.28Iosua, fiul lui Nun, care‑i slujea lui Moise încă din tinerețe, a răspuns și a zis: – Moise, stăpânul meu, oprește‑i!29Dar Moise i‑a răspuns: – Ești gelos pentru mine? Cine n‑ar da ca tot poporul DOMNULUI să fie alcătuit din profeți și DOMNUL să‑Și pună Duhul Său peste ei!30Apoi Moise s‑a întors în tabără împreună cu bătrânii lui Israel.
Prepelițele
31A venit un vânt de la DOMNUL care a adus prepelițe dinspre mare și le‑a făcut să zboare[7] pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte și de alta a taberei, la o înălțime de doi coți[8] de la pământ[9].32Toată ziua aceea și toată noaptea și apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepelițe; cel care adunase cel mai puțin avea zece homeri[10]. Ei și le‑au întins în jurul taberei.33Dar în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte să o mestece, mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva poporului și DOMNUL a lovit poporul cu o mare urgie.34Acelui loc i s‑a pus numele Chibrot-Hataava[11] pentru că acolo i‑au îngropat pe cei care au poftit.35De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot și s‑a oprit acolo.