1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit[1] de diavolul[2]. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mar 1:1; Mar 1:12; Lu 4:1; Lu 4:2; Ev 3:9)2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți[3], la urmă a flămânzit. (Ex 24:18; Ex 34:28; Deut 8:2; Mat 2:15)3Atunci ispititorul s‑a apropiat de El și I‑a zis: – Dacă[4] ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!4Însă Isus, răspunzând, a zis: – Este scris: „Omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“[5]. (Deut 8:3)5Atunci diavolul L‑a luat în sfânta cetate, L‑a pus să stea pe streașina Templului6și I‑a zis: – Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos, căci este scris: „El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“ și „Ei Te vor purta pe brațe, ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“[6] (Ps 91:11)7Isus i‑a spus: – De asemenea, este scris: „Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“[7] (Deut 6:16)8Din nou, diavolul L‑a luat pe un munte foarte înalt și I‑a arătat toate regatele lumii și slava lor.9Apoi I‑a zis: – Toate acestea Ți le voi da Ție dacă, aruncându‑Te la pământ, mi Te vei închina.10Atunci Isus i‑a zis: – Pleacă, Satan[8], căci este scris: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să‑I slujești!“[9] (Deut 6:13)11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s‑au apropiat și Îi slujeau.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S‑a retras în Galileea. (Mar 1:14; Lu 4:14)13A părăsit Nazaretul și S‑a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare[10], în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftali,14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:15„Ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali, calea către mare[11], dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.16Poporul care locuia în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții, a răsărit o lumină!“[12] (Is 9:1)17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți‑vă, căci s‑a apropiat Împărăția Cerurilor!“
Chemarea primilor apostoli
18În timp ce mergea pe lângă Marea Galileei[13], Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. (Mar 1:16; Lu 5:2; Ioan 1:35)19El le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“20Ei și‑au lăsat imediat năvoadele și L‑au urmat.21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într‑o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i‑a chemat,22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L‑au urmat.
Isus vindecă bolnavii
23Isus călătorea prin toată Galileea, dând învățătură în sinagogi[14], predicând Evanghelia[15] Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. (Mar 3:7; Lu 6:17)24Vestea cu privire la El s‑a răspândit în toată Siria[16]. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici[17] și pe cei paralizați, iar El îi vindeca.25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis[18], din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.