1După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i‑a dus deoparte, pe un munte înalt. (Mar 9:2; Lu 9:28)2Acolo I s‑a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina.3Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.4Petru I‑a zis[1] lui Isus: – Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.5În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i‑a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați![2]“ (Deut 18:15)6Când au auzit glasul, ucenicii s‑au aruncat cu fața la pământ și s‑au înspăimântat foarte tare.7Dar Isus S‑a apropiat și i‑a atins, zicând: – Ridicați‑vă și nu vă temeți!8Când și‑au ridicat privirea, n‑au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur.9În timp ce coborau de pe munte, Isus le‑a poruncit, zicând: – Să nu spuneți nimănui despre această viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți.10Ucenicii L‑au întrebat, zicând: – Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?11Isus, răspunzând, a zis: – Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile.12Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l‑au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce‑au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor.13Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui băiat demonizat
14Când au ajuns la mulțime, un om s‑a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui (Mar 9:14; Lu 9:37)15și I‑a zis: – Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic[3] și suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă! (Mat 4:24)16L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece.17Isus, răspunzând, a zis: – O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți‑l aici la Mine!18Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.19Atunci ucenicii s‑au dus deoparte la Isus și au zis: – Noi de ce n‑am putut să‑l alungăm?20El le‑a răspuns: – Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință ca un bob de muștar[4], ați zice acestui munte: „Mută‑te de aici, acolo!“, iar el s‑ar muta. Nimic nu v‑ar fi imposibil!21Dar acest fel de demoni nu ies afară decât prin rugăciune și post.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
22În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului urmează să fie predat[5] în mâinile oamenilor. (Mar 9:30; Lu 9:43)23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat.“ Ei s‑au întristat foarte tare.
Taxa pentru Templu
24Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahme[6] pentru Templu și l‑au întrebat: – Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme pentru Templu? (Ex 30:13; 2 Cro 24:9; Ne 10:32)25El le‑a răspuns: – Ba da. Când Petru a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând: – Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?26Petru I‑a răspuns: – De la străini. Isus i‑a zis: – Așadar, fiii sunt liberi.27Totuși, ca să nu‑i facem să se poticnească, du‑te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater[7]. Ia‑l și dă‑li‑l lor pentru Mine și pentru tine.