1Iov și‑a continuat discursul și a zis:2„Viu este Dumnezeu, Care nu‑mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi‑a amărât sufletul,3că atâta vreme cât am suflare, cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,4buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate și limba mea nu va spune nimic înșelător.5Departe de mine gândul să vă dau dreptate; îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!6Îmi voi susține neclintit dreptatea; inima nu mă va mustra pentru niciuna din zilele mele.7Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.8Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie când Dumnezeu îi taie firul vieții, când Dumnezeu îi ia viața?9Îi va auzi Dumnezeu strigătul când va veni necazul asupra lui?10Se va desfăta el în Cel Atotputernic? Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?11Vă voi învăța despre puterea[1] lui Dumnezeu! Nu voi ascunde ceea ce este cu Cel Atotputernic.12Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta. De ce atunci vorbiți deșertăciune?13Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.14Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie, și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.15Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea, iar văduvele lor nu‑i vor plânge.16Deși adună argintul precum adună țărâna, și hainele precum grămezile de lut,17ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept, iar cel nevinovat va împărți argintul lui.18El își zidește casa ca o molie și ca o colibă făcută de un străjer.19Când se culcă este bogat, dar nu va mai fi așa; când își deschide ochii toate s‑au dus.20Spaimele îl cuprind ca un șuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopții.21Vântul de răsărit îl ia și îl duce, îl smulge din locul său ca o furtună.22Vuiește asupra lui fără milă când el fuge grăbit de puterea lui.23Îi bate din palme în derâdere și‑l alungă din locul lui cu fluierături.