1Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii canaaniți de pe țărm au auzit că DOMNUL a secat apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până l‑am traversat, li s‑a înmuiat inima, pierzându‑și curajul înaintea fiilor lui Israel.2În vremea aceea DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Fă‑ți niște cuțite de cremene și circumcide această a doua generație a fiilor lui Israel!“3Iosua a făcut niște cuțite de cremene și i‑a circumcis pe fiii lui Israel la Ghivat-Haaralot[1].4Acesta este motivul pentru care i‑a circumcis Iosua: tot poporul care ieșise din Egipt, și anume bărbații, toți războinicii[2], muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt.5Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt, nu fusese circumcis.6Fiii lui Israel au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generație de războinici care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasul DOMNULUI. DOMNUL le‑a jurat că nu îi va lăsa să vadă țara despre care DOMNUL jurase părinților lor că ne‑o va da, țară în care curge lapte și miere.7În locul acestei generații, El i‑a ridicat pe fiii lor, fii pe care i‑a circumcis Iosua, căci aceștia erau necircumciși; ei nu fuseseră circumciși în timpul călătoriilor.8După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas în tabără până s‑au vindecat.9DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat[3] de peste voi disprețul Egiptului!“ Și au pus acelui loc numele Ghilgal[4], nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.10Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, și au sărbătorit Paștele în seara celei de‑a paisprezecea zi a lunii.11În prima zi după Paște, chiar în acea zi, au mâncat din roadele țării: azime și grăunțe prăjite.12Mana a încetat la o zi după ce[5] au mâncat din roadele țării Canaan, astfel că fiii lui Israel n‑au mai avut mană și, din anul acela, s‑au hrănit din roadele țării.
Căpetenia oștirii Domnului
13În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat: – Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?14El a răspuns: – Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii DOMNULUI. Acum am venit! Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat: – Ce spune Stăpânul meu robului Său?15Căpetenia oștirii DOMNULUI i‑a răspuns lui Iosua: – Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut întocmai.