1Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot.[1] (Ps 7:1)2– DOAMNE, am auzit de faima Ta! Lucrarea Ta, DOAMNE, îmi inspiră teamă! Însuflețește‑o de‑a lungul anilor[2]! Fă‑o cunoscută în cursul anilor! Dar, la mânie, adu‑Ți aminte să arăți îndurare!3Dumnezeu vine[3] din Teman și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah[4] Splendoarea Lui acoperă cerurile, iar lauda Lui umple pământul.4Strălucirea Lui este ca lumina și din mâna Lui ies raze; acolo Îi este ascunsă puterea.5Înaintea Lui merge molima, iar flacăra calcă pe urmele Sale.6El Se oprește și cutremură pământul; Se uită și face neamurile să tremure. Munții cei trainici se sfărâmă, iar dealurile cele vechi se pleacă. Cărările Lui sunt veșnice.7Am văzut corturile lui Cușan în necaz și colibele țării lui Midian[5] tremurând.8S‑a înfuriat oare DOMNUL pe râuri? Împotriva râurilor se arată mânia Ta? Împotriva mării s‑a aprins furia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi și Te‑ai suit în carele izbăvirii Tale?9Arcul Îți este dezvelit în întregime; jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt.[6] Selah Tu despici pământul prin râuri.10Când munții Te‑au văzut, s‑au cutremurat. Potopul de ape s‑a revărsat; adâncul și‑a făcut auzit glasul; el își ridică mâna sus.11Soarele și luna s‑au oprit în înălțimi la sclipirea săgeților Tale care pornesc, la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.12Tu străbați pământul cu indignare și treieri neamurile cu mânie.13Ai ieșit ca să‑Ți eliberezi poporul, ca să‑l izbăvești pe unsul Tău. Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății, l‑ai dezbrăcat din cap până‑n picioare! Selah14Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile‑i săgeți, când s‑au dezlănțuit să ne[7] împrăștie! Bucuria lor a fost ca și cum l‑ar fi devorat pe sărac în ascunzătoare.15Tu pășești pe mare cu caii Tăi, agitând apele cele mari.16Când am auzit, mi s‑a cutremurat pântecul! La vestea aceasta, mi‑au fremătat buzele! Mi‑a intrat putrezirea în oase și mi‑au tremurat genunchii! Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.17Chiar dacă smochinul nu înflorește și în vii nu mai este rod, chiar dacă lipsește rodul din măslin și ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din staul este nimicită și nu mai sunt vite în grajduri,18eu tot mă voi bucura în DOMNUL și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!19Stăpânul DOMN este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să pășesc pe înălțimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.