Deuteronomul 1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Recapitularea istoriei în Transiordania – porunca de a părăsi Horebul

1 Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea întregului Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba^[1], față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di‑Zahab. 2 Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir. 3 În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea^[2], Moise le‑a spus fiilor lui Israel tot ce i‑a poruncit DOMNUL să le spună. 4 Aceasta a avut loc după ce l‑au învins pe Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei.^[3] 5 Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând: 6 „DOMNUL, Dumnezeul nostru ne‑a vorbit la Horeb și ne‑a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta. 7 Întoarceți‑vă și porniți la drum. Mergeți înspre muntele amoriților și înspre toate vecinătățile lui – în Araba, la munte^[4] și în zona deluroasă^[5], în Neghev^[6] și pe coasta mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. 8 Priviți, v‑am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care DOMNUL a promis părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că le‑o va da lor și seminței^[7] lor după ei.» (Gal 3:16)

Desemnarea liderilor

9 În vremea aceea v‑am vorbit, zicând: «Nu sunt în stare să vă port singur. (Ex 18:13) 10 DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a înmulțit și iată‑vă astăzi o mulțime ca stelele cerurilor. 11 DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis. 12 Dar cum să port eu de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre? 13 Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» 14 Voi mi‑ați răspuns și ați zis: «Ceea ce ne‑ai spus să facem este un lucru bun.» 15 Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‑am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece oameni și supraveghetori peste semințiile voastre. 16 Atunci le‑am poruncit judecătorilor voștri, zicând: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați cu dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17 Să nu fiți părtinitori în judecată, ci să‑l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult.» 18 La vremea aceea v‑am poruncit tot ce aveați de făcut.

Trimiterea cercetașilor

19 Am pornit din Horeb și am călătorit prin toată pustia cea mare și de temut, pe care ați văzut‑o, mergând pe drumul către muntele amoriților, așa cum ne poruncise DOMNUL, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Kadeș-Barnea. (Num 13:1) 20 Atunci eu v‑am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni‑l dă DOMNUL, Dumnezeul nostru. 21 Iată că DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a pus țara înainte. Suiți‑vă și luați‑o în stăpânire, așa cum v‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri. Să nu vă temeți și să nu vă înspăimântați.» 22 Atunci v‑ați apropiat de mine și mi‑ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui și la cetățile în care vom intra.» 23 Propunerea voastră mi s‑a părut bună.^[8] Prin urmare, am luat^[9] doisprezece bărbați dintre voi, câte un bărbat din fiecare seminție. 24 Ei au plecat, au urcat muntele, au ajuns în valea Eșcol și au cercetat țara. 25 Au luat în mâini din roadele țării, ni le‑au adus și s‑au întors la noi cu următorul mesaj: «Țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru, este bună.»

Răzvrătirea poporului

26 Dar voi n‑ați vrut să vă suiți și v‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, Dumnezeul vostru. (Num 14:1) 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne‑a scos DOMNUL din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne‑au înmuiat inima, zicând: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer. Mai mult, i‑am văzut acolo și pe anachiți^[10]!’» (Num 13:33) 29 Dar eu v‑am zis: «Nu vă îngroziți și să nu vă temeți de ei. 30 DOMNUL Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri. 31 Apoi, în pustie ați văzut cum DOMNUL, Dumnezeul vostru, S‑a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, de‑a lungul întregului drum pe care l‑ați străbătut, până când ați ajuns în acest loc.» 32 Cu toate acestea, nu ați crezut în DOMNUL, Dumnezeul vostru, 33 Care merge înaintea voastră pe drum, într‑un stâlp de foc noaptea și într‑un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți. 34 Când DOMNUL a auzit cuvintele voastre^[11], S‑a mâniat și a jurat, zicând: 35 «Niciunul din bărbații acestei generații rele nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea și Eu îi voi da lui și fiilor lui țara în care a mers, pentru că L‑a urmat din toată inima pe DOMNUL.» 37 DOMNUL S‑a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra acolo! 38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, el va intra acolo! Încurajează‑l, căci el îl va ajuta pe Israel s‑o moștenească. 39 Cu privire la copilașii voștri, despre care ați zis că vor fi pradă, și la fiii voștri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în țară. Eu le‑o voi da, și ei o vor stăpâni. 40 Cât despre voi, întoarceți‑vă și plecați în pustie, pe drumul către Marea Roșie^[12].» (1 Re 9:26; Iona 2:5) 41 Voi însă ați răspuns și mi‑ați zis: «Am păcătuit împotriva DOMNULUI. Ne vom sui să ne luptăm, așa cum ne‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul nostru.» Și astfel v‑ați încins fiecare cu armele de război și ați crezut că este ușor să vă urcați pe munte. 42 Dar DOMNUL mi‑a zis: «Spune‑le: ‘Să nu vă suiți și să nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri.’» 43 Eu v‑am spus, dar nu m‑ați ascultat. V‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI și, încrezători, v‑ați urcat pe munte. 44 Atunci amoriții, care locuiau pe acel munte, au ieșit împotriva voastră, v‑au urmărit ca albinele și v‑au zdrobit din Seir până la Horma. 45 Când v‑ați întors, ați plâns înaintea DOMNULUI, dar El nu v‑a ascultat glasul și nu v‑a luat în seamă. 46 Și așa ați rămas la Kadeș multe zile; multe au fost zilele cât ați locuit acolo.