1Stăpânul DOMN mi‑a mai arătat următorul lucru: am văzut un coș cu fructe coapte.2El m‑a întrebat: – Ce vezi, Amos? Eu am răspuns: – Un coș cu fructe coapte. Atunci DOMNUL mi‑a zis: – Vine sfârșitul[1] poporului Meu, Israel! Nu‑l voi mai cruța!3În ziua aceea, zice Stăpânul DOMN, cântările de la palat[2] se vor preface în gemete. Vor fi o mulțime de cadavre aruncate peste tot! Tăcere!4Ascultați aceasta, voi, care‑i călcați în picioare pe cei nevoiași și‑i prăpădiți pe săracii din țară.5Voi ziceți: „Când va trece luna nouă[3], ca să putem vinde grâne? Cât mai este din Sabat, ca să deschidem grânarele, să micșorăm cantitatea[4], să mărim prețul[5], să măsluim cu talere înșelătoare, (Num 28:11; 2 Sam 14:26)6să‑i cumpărăm pe săraci cu argint și pe nevoiași – pentru o pereche de sandale și să vindem codină în loc de grâne?“7DOMNUL a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna din faptele lor!8Să nu tremure țara din cauza aceasta și să nu bocească toți cei ce locuiesc în ea? Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în țară, să nu se învolbureze și apoi să se retragă precum Râul Egiptului?[6]9În ziua aceea, zice Stăpânul DOMN, voi face să apună soarele la amiază și voi întuneca pământul în miezul zilei.10Voi preface sărbătorile voastre în bocet și toate cântările voastre – în cântări de jale. Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu saci și toate capetele să fie rase. Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu, iar sfârșitul ei – ca o zi amară.11Iată, vin zile, zice Stăpânul DOMN, când voi trimite foamete în țară, dar nu foame după pâine și nu sete după apă, ci după auzirea cuvintelor DOMNULUI.12Ei vor umbla șovăind de la o mare la alta, vor cutreiera de la nord la răsărit, căutând Cuvântul DOMNULUI dar nu‑l vor găsi.13În ziua aceea, fecioarele frumoase și tinerii vor leșina de sete.14Cei ce obișnuiau să jure pe păcatul[7] Samariei și să zică: «Viu este zeul tău, Dane!» sau«Vie este calea ta[8], Beer-Șeba!», aceia vor cădea și nu se vor mai ridica.“ (2 Re 17:30; Amos 5:5)