1În cel de‑al șaptelea an, Iehoiada a prins curaj și a făcut un legământ cu căpeteniile peste sute: cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iehohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, și cu Elișafat, fiul lui Zicri. (2 Re 11:4)2Ei au străbătut țara lui Iuda, i‑au strâns pe leviții din toate cetățile lui Iuda și pe căpeteniile familiilor lui Israel și au venit la Ierusalim.3Întreaga adunare a încheiat un legământ cu regele în Casa lui Dumnezeu. Iehoiada le‑a zis: „Iată‑l pe fiul regelui! El va domni, așa cum a promis DOMNUL cu privire la urmașii lui David.4Prin urmare, iată care este lucrul pe care trebuie să‑l faceți: o treime din preoții și leviții care vor intra în slujbă în ziua de Sabat să stea de pază la intrări,5o treime la palatul regelui și o altă treime la Poarta Temeliei, iar tot poporul să vină în curțile Casei DOMNULUI.6Nimeni să nu intre în Casa DOMNULUI, în afară de preoții și leviții care trebuie să slujească. Ei vor putea să intre pentru că sunt sfinți. Toți ceilalți din popor însă să păzească îndatorirea dată de DOMNUL.7Leviții vor trebui să stea împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine va intra în Casă, să fie omorât. Stați aproape de rege când va intra și când va ieși![1]“8Leviții și toți cei din Iuda au făcut întocmai cum le‑a poruncit preotul Iehoiada. Prin urmare, și‑au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât și pe cei care ieșeau de la slujbă în ziua de Sabat, căci preotul Iehoiada nu dăduse drumul niciunei cete.9Apoi preotul Iehoiada le‑a dat căpeteniilor peste sute sulițele și scuturile cele mari și cele mici, care aparținuseră regelui David și care erau în Casa lui Dumnezeu.10A așezat tot poporul, pe fiecare cu arma în mână, de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei, până în partea stângă a Casei, aproape de altar și de Casă.11Atunci l‑au adus pe fiul regelui, i‑au pus coroana pe cap și i‑au înmânat Mărturia[2]. Iehoiada și fiii lui l‑au proclamat rege și l‑au uns, strigând: „Trăiască regele!“12Când a auzit Atalia vuietul poporului care alerga și îl lăuda pe rege, a venit spre mulțimea de la Casa DOMNULUI.13S‑a uitat și iată că regele stătea lângă stâlpul său, la intrare. Căpeteniile și trâmbițașii erau lângă rege și tot poporul țării se bucura și suna din trâmbițe, iar cântăreții cântau cântări de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia și‑a sfâșiat hainele și a strigat: „Trădare! Trădare!“14Preotul Iehoiada a trimis căpeteniile peste sute, care conduceau armata, și le‑a zis: „Scoateți‑o afară dintre rânduri și oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să n‑o omorâți în Casa DOMNULUI!“15Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui, intrarea de la Poarta Cailor, și au omorât‑o acolo.16Iehoiada a încheiat un legământ între el, pe de o parte, și popor și rege, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul DOMNULUI.17Tot poporul s‑a dus la templul lui BAAL și l‑a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele lui și chipurile lui, iar pe Matan, preotul lui BAAL, l‑au ucis în fața altarelor.18Apoi Iehoiada a încredințat responsabilitatea peste Casa DOMNULUI în mâna preoților leviți pe care‑i repartizase David la Casa DOMNULUI, ca să aducă DOMNULUI arderile‑de‑tot, potrivit cu ceea ce este scris în Legea lui Moise, în mijlocul bucuriei și a cântării, după rânduiala lui David.19El a pus portari la ușile Casei DOMNULUI, astfel încât să nu intre nimeni necurat din vreo pricină.20După aceea, Iehoiada a luat cu el căpeteniile peste sute, nobilii, conducătorii poporului și tot poporul țării. Aceștia l‑au coborât pe rege de la Casa DOMNULUI, au venit la palatul regelui prin Poarta de Sus și l‑au așezat pe rege pe tronul regal.21Și tot poporul țării s‑a bucurat, iar cetatea s‑a liniștit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia.