1Profetul Elisei l‑a chemat pe unul dintre fiii profeților și i‑a zis: „Încinge‑ți coapsele, ia în mâna ta această sticluță cu untdelemn și du‑te în Ramotul Ghiladului.2Când vei ajunge acolo, caută‑l pe Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși. Intră, ia‑l dintre frații lui și du‑l într‑o odaie separată.3Ia apoi sticluța cu untdelemn și toarnă untdelemnul pe capul lui, zicând: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide ușa și fugi fără să te oprești.“4Tânărul profet a plecat spre Ramotul Ghiladului.5Când a ajuns, căpeteniile oștirii stăteau împreună. El a zis: – Căpetenie, am un mesaj pentru tine! – Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu. – Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.6Iehu s‑a ridicat și a intrat în casă. Tânărul i‑a turnat untdelemnul pe cap și i‑a zis: – Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul DOMNULUI.7Să distrugi familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele robilor Mei, profeții, și sângele tuturor slujitorilor DOMNULUI, vărsat de Izabela.8Va pieri toată familia lui și voi nimici în Israel pe orice bărbat al lui Ahab, fie rob, fie liber.9Voi face familiei lui Ahab așa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și așa cum am făcut familiei lui Bașa, fiul lui Ahia.10Câinii o vor devora pe Izabela pe ogorul din Izreel și nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis ușa și a fugit.11Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceștia l‑au întrebat: – Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine? El le‑a răspuns: – Voi îl știți pe omul acesta și știți ce poate spune.12Ei au zis: – Minciună! Istorisește‑ne acum! Iehu a răspuns: – El mi‑a zis chiar așa: „Așa vorbește DOMNUL: «Te ung rege peste Israel!»“13Ei s‑au grăbit să‑și ia mantiile și să le pună sub el, pe treptele goale.[1] Apoi au sunat din trâmbiță[2] și au zis: „Iehu este rege!“
Ioram și Ahazia uciși de Iehu
14Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. (Ioram se afla în Ramotul Ghiladului, el și tot Israelul, ca să‑l păzească de Hazael, regele Aramului. (2 Re 22:7)15Fiind rănit, regele Ioram s‑a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.) Iehu a zis: – Dacă aceasta este și dorința voastră, atunci nu lăsați pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să istorisească aceasta în Izreel.16Apoi Iehu a încălecat și s‑a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, coborâse să‑l vadă.17Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis: – Văd o ceată! Ioram a zis: – Ia un călăreț și trimite‑l ca să‑i întâmpine și să‑i întrebe: „Este pace?“18Călărețul s‑a dus să‑l întâmpine și a zis: – Așa vorbește regele: „Este pace?“ Iehu i‑a răspuns: – Ce te privește pe tine dacă este pace!? Treci înapoia mea! Străjerul a anunțat, zicând: – Mesagerul s‑a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!19Atunci el a trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis: – Așa vorbește regele: „Este pace?“ Iehu a răspuns: – Ce te privește pe tine dacă este pace? Treci înapoia mea!20Străjerul a anunțat, zicând: – A ajuns până la ei, dar nu se mai întoarce! Modul de mânuire a carului este ca a lui Iehu, fiul lui Nimși, căci el mână ca un nebun.21Atunci Ioram a zis: – Înhamă! După ce au înhămat caii la car, Ioram, regele lui Israel, și Ahazia, regele lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, și s‑au dus ca să‑l întâlnească pe Iehu. Ei l‑au găsit în ogorul izreelitului Nabot.22Când Ioram l‑a văzut pe Iehu, a zis: – Este pace, Iehu? Acesta a răspuns: – Cum să fie pace atât timp cât vor continua curviile mamei tale, Izabela, și vrăjitoriile ei cele multe?23Atunci Ioram a întors frâiele[3] și a fugit, zicându‑i lui Ahazia: – Înșelătorie, Ahazia!24Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea și l‑a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i‑a străpuns inima, iar el s‑a prăbușit în car.25Iehu i‑a zis ofițerului său, Bidkar: „Ia‑l și aruncă‑l pe ogorul izreelitului Nabot, căci, adu‑ți aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, DOMNUL a pronunțat împotriva lui rostirea aceasta:26«Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui, zice DOMNUL, și te voi face cu siguranță să plătești chiar în acest ogor, zice DOMNUL!»[4] Ia‑l deci și aruncă‑l pe ogor, potrivit Cuvântului DOMNULUI.“ (1 Re 21:19)27Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet‑Hagan. Iehu l‑a urmărit și a zis: „Omorâți‑l și pe el!“ Și l‑au lovit în car, la înălțimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido și a murit acolo.28Slujitorii lui l‑au dus într‑un car la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul lui, alături de părinții săi, în Cetatea lui David.29Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab.
Izabela ucisă de Iehu
30Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, și‑a vopsit ochii, și‑a împodobit capul și s‑a așezat la fereastră.31În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis: – Este pace, Zimri, ucigașul stăpânului său?32El și‑a ridicat fața spre fereastră și a zis: – Cine este de partea mea? Cine? Atunci doi sau trei demnitari s‑au uitat în jos înspre el.33El a zis: – Aruncați‑o jos! Ei au aruncat‑o jos, și sângele ei a țâșnit pe zid și pe cai. Iehu a călcat‑o în picioare.34Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat și a băut, a zis: „Îngrijiți‑vă de blestemata aceea și îngropați‑o, căci a fost fiică de rege.“35Dar când au ajuns la ea, ca s‑o îngroape, n‑au mai găsit din ea decât craniul, picioarele și palmele mâinilor.36Ei s‑au întors și l‑au înștiințat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul DOMNULUI, pe care El îl spusese prin robul Său, Ilie tișbitul: «Câinii vor devora carnea Izabelei[5] în ogorul din Izreel. (1 Re 21:23)37Și cadavrul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, asemenea gunoiului de pe câmpie, astfel încât nu vor putea zice: ‘Aceasta este Izabela!’»“