1În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“ (2 Cro 32:24; Is 38:1; Is 38:21)2Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat DOMNULUI, zicând:3„Oh, DOAMNE, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar.4Isaia nu ieșise încă din curtea din mijloc, când, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit, zicând:5„Întoarce‑te și spune‑i lui Ezechia, conducătorul poporului Meu, astfel: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că te voi vindeca. În a treia zi te vei sui la Casa DOMNULUI.6Voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani, te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate de dragul Meu și de dragul lui David, robul Meu.’»“7Apoi Isaia a zis: „Aduceți o turtă de smochine!“ Ei au adus‑o și au pus‑o pe bubă, și el a trăit.8Ezechia îl întrebase pe Isaia: – După ce semn voi ști că DOMNUL mă va vindeca și mă voi sui la Casa DOMNULUI a treia zi?9Isaia îi răspunsese: – Acesta este semnul din partea DOMNULUI pentru tine, prin care vei cunoaște că DOMNUL va împlini cuvântul pe care l‑a rostit: „Să treacă umbra zece trepte înainte sau înapoi?“10Ezechia răspunsese: – E ceva neînsemnat ca umbra să treacă zece trepte înainte. Mai bine să treacă zece trepte înapoi.11Atunci profetul Isaia L‑a chemat pe DOMNUL și El a făcut ca umbra să treacă înapoi zece trepte pe cadranul lui Ahaz.
Solia babiloniană la Ierusalim
12În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului[1], i‑a trimis lui Ezechia scrisori și un dar, fiindcă auzise că Ezechia fusese bolnav. (2 Cro 32:1; Is 39:1)13Ezechia i‑a ascultat și le‑a arătat tot ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile și uleiul cel scump, armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său, pe care Ezechia să nu li‑l fi arătat.14Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l‑a întrebat: – Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit? Ezechia i‑a răspuns: – Au venit dintr‑o țară îndepărtată, din Babilon.15Profetul l‑a întrebat: – Ce‑au văzut în palatul tău? Ezechia a răspuns: – Au văzut tot ceea ce este în palatul meu și n‑a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li‑l fi arătat.16Atunci Isaia i‑a zis lui Ezechia: – Ascultă Cuvântul DOMNULUI:17„Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au agonisit părinții tăi până în ziua aceasta, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic, zice DOMNUL.18Unii dintre propriii tăi fii, care ți s‑au născut, îți vor fi luați și vor fi făcuți eunuci în palatul împăratului Babilonului.“19Ezechia i‑a zis lui Isaia: – Cuvântul DOMNULUI pe care l‑ai rostit este bun. „De ce nu“, se gândea[2] el, „atâta vreme cât în timpul vieții mele va fi pace și siguranță?“20Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, cum a făcut iazul și canalul prin care a adus apă în cetate, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?21Ezechia a adormit alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit fiul său Manase.