1Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți[1]. Dar dacă cineva păcătuiește, avem la Tatăl un Apărător[2], pe Isus Cristos cel drept. (Ioan 14:16; 1 Ioan 3:4)2El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.3Prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui.4Cel ce zice: „Îl cunosc!“, dar nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, iar adevărul nu este în el.5Însă, în cel ce păzește Cuvântul Lui, dragostea lui[3] Dumnezeu a ajuns într-adevăr desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în El.6Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble[4] și el așa cum a umblat Isus.
O poruncă nouă
7Preaiubiților, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveți de la început. Această poruncă veche este Cuvântul pe care l‑ați auzit.8Totuși, vă scriu o poruncă nouă, care este adevărată în El și în voi, pentru că întunecimea trece, iar lumina adevărată luminează deja.9Cel ce zice că este în lumină, dar îl urăște pe fratele său, este încă în întunecime.10Cel care‑l iubește pe fratele său rămâne în lumină și în el[5] nu este niciun prilej de poticnire[6].11Dar cel care‑l urăște pe fratele său este în întunecime, umblă în întunecime și nu știe unde se duce, pentru că întunecimea i‑a orbit ochii.12Vă scriu, copilașilor, pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.13Vă scriu, părinților, pentru că L‑ați cunoscut pe Cel Ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, pentru că l‑ați învins pe cel rău.14V‑am scris, copilașilor, pentru că L‑ați cunoscut pe Tatăl. V‑am scris, părinților, pentru că L‑ați cunoscut pe Cel Ce este de la început. V‑am scris, tinerilor, pentru că sunteți tari, iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și l‑ați învins pe cel rău.
Nu iubiți lumea
15Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume! Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.16Fiindcă tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume.17Iar lumea și pofta ei trec, însă cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pe vecie.
Ceasul de pe urmă și venirea anticristului
18Copilașilor, este ceasul de pe urmă! Și, după cum ați auzit că vine anticrist, să știți că acum s‑au arătat mulți anticriști. Prin aceasta știm că este ceasul de pe urmă.19Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieșind, au arătat că nu toți sunt dintre noi.20Însă voi aveți ungerea[7] de la Cel Sfânt și voi cunoașteți toate lucrurile[8].21Nu v‑am scris fiindcă nu cunoașteți adevărul, ci pentru că‑l cunoașteți și pentru că din adevăr nu iese nicio minciună.22Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul[9]? Acela este anticristul: cel care‑I neagă pe Tatăl și pe Fiul.23Oricine Îl neagă pe Fiul nu‑L are nici pe Tatăl. Cel care‑L mărturisește pe Fiul Îl are și pe Tatăl.24Ceea ce ați auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce ați auzit de la început, atunci și voi veți rămâne în Fiul și în Tatăl.25Și promisiunea pe care El ne‑a făcut‑o este aceasta: viața veșnică.26V‑am scris aceste lucruri cu privire la cei ce vă duc în rătăcire.27Cât despre voi, ungerea pe care ați primit‑o de la El rămâne în voi și nu aveți nevoie să vă învețe cineva. Dar, așa cum ungerea Lui vă învață cu privire la toate lucrurile, – iar ea este adevărată și nu este o minciună, așa cum v‑a învățat ea –, rămâneți în El.[10]
Copii ai lui Dumnezeu
28Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală[11] și să nu fim dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui.29Dacă știți că El este drept, atunci știți și că oricine face dreptatea este născut din El.