1Fraților, și eu, când am venit la voi, n‑am venit vestindu‑vă taina[1] lui Dumnezeu printr‑o vorbire sau înțelepciune aleasă,2căci am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit.3Eu am venit la voi în neputință, în frică și în mare tremur,4iar vorbirea și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii,5astfel încât credința voastră să nu fie întemeiată pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea care vine prin Duhul
6Totuși, noi vorbim despre o înțelepciune printre cei desăvârșiți, dar nu a veacului acestuia, nici a conducătorilor acestui veac, care sunt nimiciți,7ci vorbim despre înțelepciunea lui Dumnezeu, cea ținută ascunsă într‑o taină, pe care Dumnezeu a hotărât‑o dinainte spre slava noastră, înaintea veacurilor,8și pe care niciunul dintre conducătorii acestui veac n‑a cunoscut‑o, pentru că, dacă ar fi cunoscut‑o, nu L‑ar fi răstignit pe Domnul slavei.9Dar, așa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le‑a văzut și urechea nu le‑a auzit, iar la inima omului nu s‑au suit – așa sunt lucrurile pe care le‑a pregătit Dumnezeu celor ce‑L iubesc.“[2] (Is 64:4)10Nouă însă Dumnezeu ni le‑a descoperit prin Duhul. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.11Într-adevăr, cine cunoaște lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu.12Însă noi n‑am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile ce ne‑au fost dăruite de Dumnezeu.13Și vorbim despre ele nu prin cuvinte învățate cu ajutorul înțelepciunii omenești, ci prin cuvinte învățate cu ajutorul Duhului, explicând lucrurile duhovnicești pentru cei duhovnicești.[3]14Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate înțelege, pentru că ele sunt judecate duhovnicește.15Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu este judecat de nimeni.16Căci „Cine a cunoscut gândul Domnului ca să‑L poată sfătui?“[4] Noi însă avem gândul lui Cristos. (Is 40:13)