Rut 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Rut îl întâlnește pe Boaz

1 Naomi avea o rudă din partea soțului ei, un bărbat cu renume din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz. 2 Moabita Rut i‑a zis lui Naomi: – Dă‑mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia în ochii căruia voi găsi bunăvoință.^[1] Ea i‑a răspuns: – Du‑te, fiica mea. (Lev 19:9; Lev 23:22; Deut 24:19) 3 Ea s‑a dus și, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S‑a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek. 4 Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem și le‑a zis secerătorilor: – DOMNUL să fie cu voi! Ei i‑au răspuns: – DOMNUL să te binecuvânteze. 5 Apoi l‑a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii: – A cui este tânăra aceasta? 6 Slujitorul care supraveghea secerătorii i‑a răspuns: – Aceasta este tânăra moabită care s‑a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. 7 Ea mi‑a zis: „Te rog, dă‑mi voie să culeg și să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Și de azi dimineață, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s‑a odihnit decât pentru puțin timp, în adăpost.^[2] 8 Boaz i‑a zis lui Rut: – Ascultă‑mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor și să nu pleci de aici. Ține‑te după slujnicele mele. 9 Uită‑te unde vor secera pe ogor și du‑te după ele. Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ți‑e sete, poți să mergi la vase și să bei din ceea ce au scos slujitorii. 10 Atunci ea s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis: – Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta^[3], ca să mă iei în seamă pe mine, o străină^[4]? 11 Boaz a răspuns: – Mi s‑a spus tot ce‑ai făcut pentru soacra ta după moartea soțului tău, cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara în care te‑ai născut, ca să vii la un popor pe care nu‑l cunoșteai dinainte. 12 DOMNUL să‑ți răsplătească fapta și răsplata să‑ți fie deplină din partea DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăpostești! 13 Ea a zis: – Să găsesc bunăvoință înaintea ta și pe mai departe, stăpânul meu, căci tu m‑ai mângâiat și i‑ai vorbit roabei tale pe placul inimii ei, deși eu nu sunt nici măcar ca una dintre roabele tale. 14 La ora mesei, Boaz i‑a zis lui Rut: – Apropie‑te, mănâncă din pâine și înmoaie‑ți bucata în oțet. Ea s‑a așezat lângă secerători, iar el a servit‑o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s‑a săturat și i‑a mai și rămas. 15 Apoi, când ea s‑a ridicat să mai culeagă, Boaz le‑a poruncit slujitorilor săi, zicând: – Lăsați‑o să culeagă chiar și dintre snopi, fără s‑o umiliți. 16 Ba chiar scoateți‑i spice din snopi și aruncați‑i‑le pe jos, ca să le poată culege și n‑o dojeniți. 17 Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules și a strâns^[5] aproape o efă^[6] de orz. 18 A luat ceea ce strânsese și s‑a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i‑a dat lui Naomi și ceea ce‑i rămăsese după ce se săturase la masă. 19 Atunci soacra ei a întrebat‑o: – Unde ai cules astăzi și unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te‑a luat în seamă! Rut i‑a istorisit soacrei sale la cine a lucrat și i‑a zis: – Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz. 20 Naomi i‑a zis nurorii sale: – Binecuvântat să fie el de DOMNUL, Cel Care^[7] nu Și‑a părăsit îndurarea^[8] față de noi, cei vii, și față de cei ce au murit! Apoi Naomi i‑a zis: – Bărbatul acesta este ruda noastră, dintre cei cu drept de răscumpărare^[9] asupra noastră. (Lev 25:25; Lev 25:47; Num 35:19; Deut 25:5; Rut 1:8)

Lev 25:25Lev 25:47Num 35:19Deut 25:5Rut 1:8

21 Moabita Rut i‑a zis: – El mi‑a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor termina tot ce au de secerat.“ 22 Naomi i‑a răspuns nurorii sale Rut: – Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui și să nu dea alții peste tine pe un alt ogor. 23 Astfel, Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz și a cules până când s‑a încheiat seceratul orzului și al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.

nuBibeln

Rut plockar ax i Boas fält

1 Noomi hade en rik och mäktig släkting på sin mans sida av Elimeleks släkt som hette Boas. 2 En dag sa moabitiskan Rut till Noomi: ”Jag vill gå ut på någon åker och plocka upp den säd som skördemän lämnat. Det finns kanske någon som vill visa mig välvilja och tillåter mig göra det.” ”Gå, min dotter”, svarade Noomi. 3 Rut gav sig då av, började plocka ax efter skördemännen och den åker hon råkade hamna på, tillhörde just Boas, denne släkting till Elimelek. 4 Boas kom nu från Betlehem och hälsade på skördefolket: ”HERREN vare med er!” De svarade: ”HERREN välsigne dig!” 5 Boas frågade förmannen till skördefolket: ”Vem är den unga kvinnan där borta?” 6 ”Det är den moabitiska kvinnan som kom tillbaka hit med Noomi från Moabs land”, svarade förmannen. 7 ”Hon bad mig att få plocka upp den säd som skördemännen lämnat efter sig och hon har hållit på här hela dagen. Hon har bara vilat sig en liten stund där inne.” 8 Boas sa då till Rut: ”Min dotter, gå inte och plocka ax på någon annan åker, utan stanna här och håll dig till mina tjänstekvinnor! 9 Se efter var de skördar och följ efter dem! Jag har sagt till mina män att lämna dig i fred. Blir du törstig, kan du bara gå till krukorna och dricka av vattnet som man bär ut hit.” 10 Hon böjde sig ner med ansiktet mot marken och frågade: ”Hur kommer det sig att du är så välvillig mot mig? Jag är ju bara en främling här.” 11 ”Ja”, svarade Boas. ”Men jag har hört allt du gjort mot din svärmor sedan din man dog och hur du har lämnat dina föräldrar i ditt eget land och följt med henne hit för att bo bland ett folk som var okänt för dig. 12 HERREN, Israels Gud, under vars vingar du tagit din tillflykt, må löna dig allt du gjort, ja, må han ge dig full lön för det!” 13 Hon svarade: ”Låt mig alltid få möta din välvilja, herre, du har tröstat och uppmuntrat mig, din tjänarinna, fast jag inte ens är en av dina arbetare.” 14 När det var dags att äta, ropade Boas på henne: ”Kom hit och ät med oss! Ta av brödet och doppa det i vinättikan.” Hon satte sig då ner och åt med hans skördefolk och han gav henne rostad säd. Hon åt sig mätt och fick över. 15 När hon sedan gick tillbaka till sitt arbete, sa Boas till sina män att även låta henne få plocka ax bland kärvarna, inte störa henne 16 och att de avsiktligt skulle lämna kvar ax som hon kunde plocka utan att någon sa något om det. 17 Rut arbetade hela dagen och på kvällen, när hon tröskade det som hon plockat, blev det ungefär trettio liter korn^[1]. 18 Hon bar det till sin svärmor i staden och gav det till henne tillsammans med den mat som blivit över sedan hon själv hade ätit. 19 Noomi undrade: ”Var har du plockat allt detta i dag? Var har du arbetat? Gud ska välsigna den som varit så vänlig mot dig!” Rut berättade då för henne vad hon hade varit med om och nämnde också att mannen hon arbetat hos den dagen hette Boas. 20 ”Må HERREN välsigna honom!” sa Noomi till sin svärdotter. ”Han har inte upphört med att visa barmhärtighet mot både levande och döda.” Och hon tillade: ”Boas står oss nära och är också en av våra återlösare^[2].” 21 ”Ja”, sa moabitiskan Rut. ”Han har sagt åt mig att jag får gå alldeles bakom skördemännen ända tills hela skörden är bärgad.” 22 Noomi sa till sin svärdotter Rut: ”Det är bra, min dotter, att du går med hans tjänstekvinnor, för du skulle kunna bli antastad på någon annan åker.” 23 Hon stannade så kvar hos Boas tjänstekvinnor och plockade ax under hela kornskörden och sedan också under veteskörden, men hon fortsatte att bo hos sin svärmor.