Romani 3

Noua Traducere Românească

1 Care este, atunci, superioritatea iudeului sau care este folosul circumciziei?2 Acesta este mare în toate privințele! Mai întâi, pentru că lor le‑au fost încredințate cuvintele[1] lui Dumnezeu. (Fapte 7:38; Ev 5:12; 1 Pe 4:11)3 Și ce dacă unii n‑au crezut?! Va desființa oare necredincioșia lor credincioșia lui Dumnezeu?4 În niciun caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris: „Așa încât Tu să fii găsit drept în cuvintele Tale și să fii învingător când judeci.“[2] (Ps 51:4)5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce mânia? Vorbesc în felul oamenilor.6 În niciun caz! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?7 Iar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu sporește spre slava Lui, atunci de ce sunt judecat ca păcătos?8 Și de ce să nu facem rele, ca să vină cele bune, așa cum suntem vorbiți de rău și cum susțin unii despre noi că spunem? Condamnarea lor este dreaptă!9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni?[3] Nicidecum! Căci i‑am acuzat deja pe toți – atât pe iudei, cât și pe greci – că sunt sub păcat,10 după cum este scris: „Nu există niciun om drept, niciunul măcar!11 Nu există niciunul care să aibă pricepere! Nu există niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu!12 Toți s‑au rătăcit, cu toții au devenit buni de nimic! Nu mai există niciunul care să facă binele, niciunul măcar![4] (Ps 14:1; Ps 53:1; Ecl 7:20)13 Gâtlejul le este un mormânt deschis; cu limbile lor înșală;[5] sub buzele lor este venin de viperă;[6] (Ps 5:9; Ps 140:3)14 gura le este plină de blestem și amărăciune;[7] (Ps 10:7)15 picioarele lor sunt grabnice să verse sânge.16 Pe căile lor se află prăpădul și nenorocirea17 și n‑au cunoscut calea păcii.[8] (Is 59:7)18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“[9] (Ps 36:1)19 Dar știm că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu.20 Căci „niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui“[10] prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului. (Ps 143:2)21 Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți[11], (Gen 15:6; Ps 32:1; Hab 2:4)22 și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu este nicio deosebire.23 Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu,24 fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus,25 pe Care Dumnezeu L‑a înfățișat drept loc al ispășirii[12] prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele săvârșite înainte, (Ex 25:17; Ev 9:5)26 pentru ca, în vremea de acum, să‑Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus.27 Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței,28 deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii.29 Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor,30 întrucât este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși.31 Atunci, oare desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi susținem Legea.

Romani 3

nuBibeln

1 Vilken fördel är det då att vara jude? Finns det något värde i omskärelsen?2 Ja, en enorm fördel, främst att det var åt dem som Guds ord anförtroddes.3 Att sedan några var trolösa ändrar väl ingenting när det gäller Guds trofasthet?4 Självklart inte! Även om varenda människa ljuger, så talar Gud alltid sanning. Det står ju skrivet: ”Du visar dig vara rättfärdig när du talar och rättvis när du dömer.”[1]5 Men om vår orättfärdighet framhäver Guds rättfärdighet, vad ska vi tänka om det? Är Gud orättvis när han låter sin vrede drabba oss? Jag resonerar nu som en del människor.6 Nej! Hur skulle Gud då kunna döma världen?7 Någon kanske säger: ”Om min falskhet framhäver Guds trofasthet och ärar honom, varför ska jag dömas som en syndare?”8 Men resonerar man på det sättet, kunde man lika gärna säga: ”Ju mer ont vi gör, desto bättre, för att det goda ska komma fram!” En del påstår att det är vad vi säger, men de som talar så ska få det straff de förtjänar.9 Så vad har vi nu kommit fram till? Är då vi bättre än andra? Nej, inte alls, för vi har redan visat att alla människor utan undantag är syndare, vare sig de är judar eller greker.10 Det står ju skrivet: ”Det finns ingen rättfärdig, inte en enda.11 Ingen förstår något, ingen söker Gud.12 Alla har vänt sig bort, alla är lika korrumperade. Det finns ingen som gör det goda, inte en enda.[2]13 Deras strupe är en öppen grav. Deras ord är som huggormsgift.[3]14 Deras mun är full av förbannelse och bitterhet.[4]15 Deras fötter skyndar till att utgjuta blod,16 förödelse och elände finns på deras vägar.17 Fridens väg känner de inte.[5]18 Inför deras ögon finns ingen gudsfruktan.[6]19 Det som lagen säger är riktat till dem som är under lagen, för att varje mun ska tystas och hela världen ställas till svars inför Gud.20 Ingen kan ju någonsin bli rättfärdig inför Gud genom laggärningar. Nej, lagen kan bara ge insikt om synd.21 Men nu har Gud visat en rättfärdighet som inte är beroende av lagen. Lagen och profeterna vittnar dock om den.22 Det är en rättfärdighet från Gud genom tron på Jesus Kristus och gäller alla som tror, utan åtskillnad.23 Alla har ju syndat och gått miste om härligheten från Gud.24 Nu har de gjorts rättfärdiga, fritt, av nåd, genom att han låtit Kristus Jesus köpa dem fria.25 Gud lät honom, hans blod, offras till försoning för dem som tror. Han ville genom detta visa sin rättfärdighet, eftersom han tidigare hade låtit straffet vänta för de begångna synderna.[7]26 Och nu i vår egen tid ville han visa sin rättfärdighet, att han är rättfärdig och gör den rättfärdig som tror på Jesus.27 Har vi då något att skryta med? Nej, absolut ingenting. Vad är det för lag som säger det? Gärningarnas? Nej, trons.28 Vi menar nämligen att människan blir rättfärdig på grund av sin tro, oberoende av laggärningar.29 Annars skulle väl Gud bara vara judarnas Gud? Nog är han väl en Gud för andra folk också? Ja, självklart är han en Gud för alla,30 eftersom det bara finns en Gud. Och han gör de omskurna rättfärdiga genom tron, likaväl som de oomskurna genom samma tro.31 Men gör vi då lagen om intet genom tron? Nej, tvärtom! Vi befäster lagen.