Revelaţia 18 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Căderea Babilonului

1 După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer și care avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare, zicând: „A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit o locuință a demonilor, un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru orice pasăre necurată, un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată, 3 pentru că din vinul furiei curviei ei au băut toate neamurile, regii pământului au curvit cu ea, iar negustorii pământului s‑au îmbogățit din puterea senzualității^[1] ei!“ 4 Am auzit un alt glas din cer, zicând: „Ieși afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaș păcatelor ei și să nu primești din urgiile ei, 5 pentru că păcatele ei s‑au îngrămădit până la cer, iar Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei! 6 Răsplătiți‑i după cum i‑a răsplătit și ea pe alții și plătiți‑i înapoi dublu pentru faptele ei; în paharul în care a amestecat ea, amestecați‑i o porție dublă! 7 Dați‑i tot atâta chin și jale, pe cât s‑a slăvit ea pe sine și a trăit în senzualitate^[2]! Pentru că zice în inima ei: «Șed ca o regină, nu sunt văduvă și nu voi vedea niciodată jalea!» 8 De aceea, urgiile vor veni asupra ei într‑o singură zi – moarte, jale și foamete – și va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic. 9 Împărații pământului, care au curvit cu ea și au trăit în senzualitate^[3], o vor plânge și o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într‑un ceas a venit condamnarea ta!» 11 Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și țesătură cărămizie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeș, tot felul de lucruri din lemn prețios; bronz, fier și marmură; 13 scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri^[4] și suflete ale oamenilor. (Gen 12:5) 14 Rodul după care tânjea sufletul tău s‑a dus de la tine; toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare sunt pierdute pentru tine și niciodată nu vor mai fi găsite. 15 Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu‑se 16 și zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în in fin, în țesătură purpurie și cărămizie, împodobită cu aur, pietre prețioase și perle! 17 O bogăție atât de mare a fost distrusă într‑un singur ceas!» Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe 18 și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?» 19 Și își aruncau țărână pe capete și strigau, plângând și jelindu‑se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s‑au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într‑un ceas a fost pustiită!» 20 «Bucură‑te de ea, cerule! Bucurați‑vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților, pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“ 21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat‑o în mare, zicând: „Cu o asemenea izbitură va fi aruncat Babilonul, marea cetate, încât niciodată nu va mai fi găsit! 22 Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor, al cântăreților la fluier și al trompetiștilor nu se va mai auzi niciodată în tine! Niciun meseriaș de nicio meserie, nu se va mai găsi vreodată în tine; sunetul morii nu se va mai auzi niciodată în tine; 23 lumina candelei nu va mai străluci niciodată în tine; glasul mirelui și al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine – pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului, pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate neamurile. 24 În ea s‑a găsit sângele profeților, al sfinților și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ!“

nuBibeln

Babylons fall

1 Efter detta såg jag en annan ängel komma ner från himlen. Han hade stor makt, och jorden lystes upp av hans härlighet. 2 Han ropade med stark röst: ”Det stora Babylon har fallit, det har fallit! Det har blivit en plats där onda andar bor, ett tillhåll för alla orena andar, en plats där alla orena och avskyvärda fåglar samlas. 3 För alla folk har druckit av vredesvinet från hennes sexuella lössläppthet. Kungarna på jorden har legat med henne, och affärsmännen på jorden har blivit rika på hennes makt och omåttliga lyx.” 4 Sedan hörde jag en annan röst från himlen säga: ”Gå bort från henne, mitt folk, så att ni inte gör er delaktiga i hennes synder och drabbas av samma plågor som hon. 5 För hennes synder har staplats på varandra och når ända upp till himlen, och Gud har inte glömt bort det onda hon har gjort. 6 Behandla henne som hon har behandlat er, ge henne dubbelt igen för allt hon har gjort. Blanda dubbelt åt henne i hennes egen blandning. 7 Hon omgav sig med lyx och överflöd, så låt henne nu få smaka på lika mycket plåga och sorg. Hon säger i sitt hjärta: ’Jag sitter här som drottning. Jag är inte änka och kommer aldrig att få uppleva sorg.’ 8 På en enda dag ska därför plågorna drabba henne, död, sorg och hunger, och hon ska brännas upp i eld, för Herren Gud som dömer henne är mäktig. 9 Kungarna på jorden, som deltog i hennes sexuella lössläppthet och lyx, ska gråta och jämra sig över henne när de ser röken stiga upp från hennes förkolnade rester. 10 De kommer att stå på avstånd av rädsla för hennes plåga, och de ska ropa: ’Ve, ve du stora stad Babylon, du starka stad! På en enda timme har domen kommit över dig.’ 11 Jordens affärsmän ska sörja och gråta över henne, för det finns ingen kvar som kan köpa deras skeppslaster, 12 laster av guld och silver, ädelstenar och pärlor, tyger av linne, purpur och siden, lysande röda tyger, alla sorters välluktande trä, varor av elfenben och dyrbara träslag, koppar, järn och marmor, 13 kryddor, parfymer, salvor och rökelse, vin, olja, fint mjöl och vete, boskap och får, hästar och vagnar, slavar och människoliv. 14 Den frukt du längtade efter har du gått miste om. All lyx och prakt är borta, och ingen kommer att finna dem någonsin mer. 15 Affärsmännen som bedrev handel med dessa varor och blev rika genom henne ska stå där på avstånd av rädsla för hennes plåga, och de ska gråta och jämra sig: 16 ’Ve, ve, denna stora stad, som bar kläder av finaste linne och mörkröda och lysande röda tyger, och som var smyckad med guld, ädelstenar och pärlor! 17 På en enda timme försvann all din rikedom.’ Alla handelsfartygens kaptener och passagerare och besättningar, ja, alla som lever av att segla på havet, ska stå på avstånd, 18 och när de ser röken stiga upp från hennes förkolnade rester ska de ropa: ’Aldrig har det väl funnits en stad som denna!’ 19 De ska strö jord på huvudet, klaga och ropa: ’Ve, ve denna stora stad, som gjorde alla fartyg på haven rika genom sitt överflöd! På en enda timme har allt ödelagts.’ 20 ’Men gläd er över hennes öde, du himmel och alla ni heliga och apostlar och profeter, för Gud har dömt henne för det hon gjorde mot er!’ ” 21 Sedan lyfte en väldig ängel upp en sten, stor som en kvarnsten, och kastade den i havet och sa: ”Med samma kraft ska Babylon, den stora staden, störtas ner i djupet och aldrig finnas mer. 22 Aldrig mer ska ljudet av musik från harpor, flöjter och trumpeter höras i dig. Aldrig mer ska hantverkare av något slag finnas i dig. Aldrig mer ska något ljud från en kvarnsten höras i dig. 23 Aldrig mer ska en lampa lysa i dig. Aldrig mer ska några glada röster från brud och brudgum höras i dig. Dina köpmän styrde handeln i hela världen, och du bedrog alla med din ockultism. 24 I den staden rann blodet från profeterna och från de heliga och alla som slaktats på jorden.”