O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot. Un maschil al ezrahitului Heman.
1DOAMNE, Dumnezeul izbăvirii mele, zi și noapte strig înaintea Ta.[1] (Ps 32:1)2Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă‑Ți urechea la strigătul meu!3Căci mi s‑a săturat sufletul de atâtea necazuri și viața mi‑a ajuns în pragul Locuinței Morților.4Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca omul lipsit de putere.5Sunt abandonat printre morți asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt, de care nu‑Ți mai aduci aminte niciodată și care sunt îndepărtați din mâna Ta.6M‑ai pus în groapa celor mai de jos locuri, în locuri întunecoase, în adâncuri.7Mânia Ta mă apasă; mă copleșești cu toate talazurile Tale. Selah8I‑ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându‑mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără scăpare!9Mi se ostenesc ochii din cauza suferinței. Strig către Tine, DOAMNE, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.10Faci Tu oare minuni pentru cei morți? Oare se ridică umbrele să‑Ți mulțumească? Selah11Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta și în Locul Nimicirii[3] despre credincioșia Ta?12Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?13Eu însă, către Tine, DOAMNE, strig după ajutor și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.14DOAMNE, de ce mi‑ai lepădat sufletul și Ți‑ai ascuns fața de mine?15Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte; am avut de‑a face cu groaza Ta și am fost deznădăjduit.16Mânia Ta a trecut peste mine; spaimele Tale m‑au sleit.17Toată ziua mă înconjoară ca niște ape, mă împresoară împreună.18I‑ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc; mă aflu în întuneric.[4]
Psalmi 88
nuBibeln
Bön om räddning i stor nöd
1En sång, en psalm av Korachs ättlingar. För körledaren, till Mahalat-leannót. Maskil. Av esrachiten Heman.[1]2HERRE, min räddnings Gud, jag ropar inför dig dag och natt.3Låt min bön komma till dig, lyssna till mitt rop!4Jag är bedrövad i djupet av min själ, och jag närmar mig dödsriket.5Jag räknas till dem som ska begravas, jag är en man utan kraft.6Jag har lagts[2] bland de döda, likt de stupade som ligger i graven, de som är bortglömda och som inte mer får någon hjälp av dig.7Du har lagt mig i gropen, i det djupaste mörker.8Din vrede vilar tung över mig. Våg efter våg väller över mig. Séla9Du har drivit mina vänner ifrån mig och fyllt dem med avsky för mig. Jag är fångad och finner ingen utväg.10Jag kan inte längre se på grund av all gråt. Varje dag ropar jag till dig, HERRE, jag sträcker ut mina händer mot dig.11Gör du under för de döda? Reser sig deras andar[3] för att prisa dig? Séla12Talar man i graven om din nåd, i avgrunden om din trofasthet?13Är dina under kända i mörkret, din rättfärdighet i glömskans land?14Jag ropar till dig, HERRE, och på morgonen stiger min bön till dig.15Varför förkastar du mig, HERRE? Varför döljer du ditt ansikte för mig?16Ända från min ungdom har jag varit plågad och nära döden. Jag lider av all förtvivlan som du sänder över mig och orkar inte mer.17Din vrede har svept över mig, jag går under av all skräck.18Den omger mig likt vatten hela dagen, den sluter sig kring mig från alla sidor.19Du har tagit ifrån mig mina älskade och vänner, den som nu känner mig är mörkret.