1Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalimul în ruine!2Au dat cadavrele robilor Tăi ca hrană păsărilor cerului, și carnea credincioșilor Tăi vietăților pământului.3Le‑au vărsat sângele așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului și nu s‑a găsit nimeni care să‑i îngroape.4Am fost de disprețul vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.5Până când vei mai fi mânios, DOAMNE? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?6Varsă‑Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,7căci l‑au devorat pe Iacov și i‑au nimicit locuința.8Nu‑Ți aminti de nelegiuirile noastre dintâi[1]! Grăbește‑Te să ne ieși înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociți.9Ajută‑ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Scapă‑ne și fă ispășire pentru păcatele noastre datorită Numelui Tău!10De ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?“ Să se facă cunoscut printre neamuri, înaintea ochilor noștri, răzbunarea pentru sângele vărsat al robilor Tăi!11Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria brațului Tău, scapă‑i pe cei condamnați la moarte!12Răsplătește‑le vecinilor noștri înșeptit în sânul lor insulta cu care Te‑au insultat, Stăpâne!13Atunci noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Îți vom mulțumi mereu, vom vesti laudele Tale din generație în generație!
Psalmi 79
nuBibeln
Nationell klagosång efter Jerusalems förstörelse
1En psalm av Asaf. Gud, främmande folk har angripit din arvedel. De har orenat ditt heliga tempel och lagt Jerusalem i ruiner.2De har gett dina tjänares döda kroppar till mat åt himlens fåglar och dina frommas kroppar åt vilda djur.3De har utgjutit deras blod som vatten överallt i Jerusalem. Det finns ingen kvar för att begrava dem.4Vi föraktas av våra grannar, vi hånas och bespottas av dem som finns runt omkring oss.5HERRE, hur länge ska din vrede vara? För evigt? Hur länge ska din svartsjuka brinna som eld?6Ös ut din vrede över de folk som inte känner dig, över riken som inte åkallar ditt namn,7för de har slukat Jakob och ödelagt hans land.8Lasta inte oss för våra fäders synder. Låt oss snart få möta din barmhärtighet, för vi är i stor nöd.9Hjälp oss, Gud, du vår räddare, för ditt namns äras skull. Befria oss och sona våra synder för ditt namns skull.10Varför skulle folken få säga: ”Var är deras Gud?” Låt det bli känt för folken inför våra ögon hur du hämnas dina tjänares blod!11Låt fångarnas klagan få nå fram till dig, skona de dödsdömdas liv med din starka arm.12Låt våra grannar få sjufalt igen för att de hånat dig, Herre!13Då vill vi, ditt folk och får i din hjord, prisa dig i evighet. Från generation till generation vill vi lovprisa dig.