Psalmi 69 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.

1 Izbăvește‑mă, Dumnezeule, căci mi‑au ajuns apele până la gât. 2 Mă afund în mlaștina cea adâncă, nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncurile apelor și se revarsă peste mine șuvoiul. 3 Am obosit strigând, mi s‑a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându‑L pe Dumnezeul meu. 4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai numeroși decât perii capului meu. Mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.^[1] 5 Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia, și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse. 6 Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine, DOAMNE, Stăpânul Oștirilor. Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel. 7 Căci din cauza Ta port eu disprețul, și rușinea mi‑a acoperit fața. 8 Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. 9 Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea. 10 Plâng în timp ce postesc, și ei mă disprețuiesc. 11 Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea, devin pentru ei un proverb. 12 Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine; am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare. 13 Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, DOAMNE, pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură! 14 Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei! 15 Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii! 16 DOAMNE, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună^[2]! După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine! 17 Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde‑mi degrabă! 18 Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l! Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă! 19 Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte; toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta. 20 Disprețul mi‑a frânt inima, mi‑a îmbolnăvit‑o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu găsesc niciunul. 21 Ci ei îmi pun fiere în mâncare, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet. 22 Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă, iar bunăstarea – într‑un laț! 23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Să li se clatine mereu coapsele! 24 Varsă‑Ți furia peste ei și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă! 25 Fie‑le locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26 Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine. 27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta! 28 Șterge‑i din Cartea celor vii și nu‑i scrie alături de cei drepți! 29 Eu însă sunt necăjit și îndurerat. Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într‑un loc înalt! 30 Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu și‑L voi mări cu mulțumiri! 31 Acest lucru va fi mai plăcut DOMNULUI decât un bou, decât un taur cu coarne și copite. 32 Cei necăjiți văd și se bucură. Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu, 33 căci DOMNUL îi ascultă pe cei nevoiași și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui. 34 Să‑L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele, 35 căci Dumnezeu va izbăvi Sionul și va construi cetățile lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni; 36 sămânța robilor Săi le va moșteni și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

nuBibeln

Den lidandes bön

1 För körledaren, enligt Shoshannim^[1]. Av David. 2 Rädda mig, Gud, för vattnet står mig upp till halsen! 3 Djupare och djupare sjunker jag i dyn, jag saknar fotfäste. Jag har kommit ut på djupt vatten, floden sveper över mig. 4 Jag har ropat mig trött, min strupe är hes. Mina ögon är matta och ser med väntan på dig, min Gud. 5 De som har hatat mig utan anledning är flera än hårstråna på mitt huvud. Det är många som vill förgöra mig och som utan orsak är mina fiender, Jag måste ersätta vad jag inte har stulit. 6 Du känner min dumhet, Gud, min skuld är inte gömd för dig. 7 Låt dem som hoppas på dig inte komma på skam för min skull, härskarornas HERRE, låt inte dem som söker dig hamna i vanära för min skull, du Israels Gud. 8 Det är för din skull som jag hånas och mitt ansikte täcks av skam. 9 Jag har blivit främmande för mina egna bröder, en främling för min mors söner. 10 Min iver för ditt tempel förtär mig, och dina förolämpares förolämpningar har fallit över mig. 11 När jag sörjer och fastar hånar man mig. 12 När jag klär mig i sorgkläder blir jag en visa för dem. 13 De som sitter i porten sladdrar om mig, och i dryckesvisorna sjunger man om mig. 14 Men jag ber till dig, HERRE, vid rätt tid. Svara mig, Gud, i din stora nåd, i din frälsnings trofasthet. 15 Rädda mig ur detta träsk! Låt mig inte sjunka! Rädda mig från dem som hatar mig och från de djupa vattnen. 16 Låt inte vattenmassorna begrava mig eller djupet uppsluka mig. Låt inte avgrunden sluta sitt gap över mig. 17 HERRE, svara mig i din godhet och nåd, vänd dig till mig i din stora barmhärtighet. 18 Göm dig inte för mig, din tjänare, för jag är i nöd. Skynda dig att svara! 19 Kom nära mig och befria mig, friköp mig från mina fiender! 20 Du vet hur jag hånas, förolämpas och vanäras. Du ser alla mina ovänner. 21 Deras förakt har krossat mitt hjärta, och jag är sjuk. Jag sökte medlidande men fann inget, någon som kunde trösta mig men hittade ingen. 22 De blandade gift i min mat och gav mig ättika att dricka i min törst. 23 Låt deras bord framför dem bli en snara och deras frid^[2] en fälla. 24 Låt deras ögon drabbas av mörker, så att de inte ser, och deras höfter alltid vackla. 25 Häll ut din vrede över dem! Låt dem känna din vredes glöd, 26 och låt deras hem stå öde och ingen mer bo i deras tält. 27 De förföljer den som du har slagit och pratar om plågan hos den du har sårat. 28 Ställ dem till svars för synd efter synd, låt dem inte få del av din rättfärdighet. 29 Utplåna dem från de levandes bok! Låt dem inte finnas upptecknade bland de rättfärdiga. 30 Jag är i nöd och ångest, Gud, låt din räddning bli min tillflykt. 31 Då ska jag prisa Guds namn med sång, ära honom med tacksägelse. 32 Det behagar HERREN mer än en tjur eller en oxe med horn och klövar. 33 De förtryckta ska se det och glädja sig, ni som söker Gud ska få nytt mod, 34 för HERREN hör de fattiga och föraktar inte sina fångna. 35 Låt himlen och jorden prisa honom, haven och allt som rör sig i dem! 36 Gud ska rädda Sion och bygga upp Juda städer igen, de ska bo där och ta det i besittning. 37 Hans tjänares barn ska ärva det, och alla som älskar hans namn ska bo där.