1DOAMNE, amintește‑Ți de David și de toate necazurile lui,2de cel ce I‑a jurat DOMNULUI, cel ce I‑a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:3„Nu voi intra în cortul căminului meu, nici nu mă voi sui în așternutul patului meu,4nu voi da somn ochilor mei, nici ațipire pleoapelor mele,5până când nu voi găsi un loc pentru DOMNUL, un Lăcaș pentru Puternicul lui Iacov“.6„Iată, noi am auzit despre el[1] în Efrata și l‑am găsit pe terenurile împădurite[2].7Să mergem la Lăcașul Lui! Să ne închinăm lângă scăunașul[3] Său!“ (Ps 99:5)8Ridică‑Te, DOAMNE, și vino la locul Tău de odihnă, Tu și Chivotul tăriei Tale!9Preoții Tăi să se îmbrace cu dreptate, iar credincioșii Tăi să strige de bucurie.10Datorită lui David, robul Tău, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău!11DOMNUL i‑a jurat lui David credincioșie; El nu Se va întoarce de la ea: „Îl voi pune pe tronul tău pe unul din rodul trupului tău.12Dacă fiii tăi vor ține legământul Meu și mărturiile Mele, pe care îi voi învăța, atunci chiar și fiii lor vor sta pe tronul tău pentru totdeauna“.13Căci DOMNUL a ales Sionul; El l‑a dorit ca locuință a Sa.14„Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l‑am dorit.15Îi voi binecuvânta din belșug hrana și‑i voi sătura cu pâine pe cei nevoiași.16Îi voi îmbrăca preoții cu mântuire, iar credincioșii lui vor striga de bucurie.17Acolo voi face să crească un corn[4] lui David, îi voi pregăti o candelă unsului Meu. (Ps 18:2)18Îi voi îmbrăca dușmanii cu rușine, dar pe fruntea lui va străluci coroana.“
Psalmi 132
nuBibeln
Davids löfte, Herrens löfte
1En vallfartssång.2HERRE, kom ihåg allt lidande som David fick utstå. Han svor en ed inför HERREN, gav ett löfte inför Jakobs Mäktige:3”Jag vill inte gå in i mitt hus, och jag vill inte lägga mig i min säng,4inte tillåta mina ögon att slutas i sömn eller mina ögonlock att tyngas av slummer,5förrän jag funnit en plats åt HERREN, en boning åt Jakobs Mäktige.”6Vi hörde om den[1] i Efrata och fann den på Jaars fält.7Låt oss gå till hans boning, falla ner inför hans fotpall.8Res dig, HERRE, gå till din viloplats, du och din makts ark!9Dina präster ska vara klädda i rättfärdighet, dina fromma ska jubla av glädje!10För din tjänare Davids skull, förkasta inte din smorde.11HERREN har svurit David en ed, som han aldrig tar tillbaka: ”Dina egna ättlingar ska jag låta sitta på din tron.12Om dina söner håller mitt förbund och mina befallningar som jag ger dem, ska även deras söner för alltid sitta på din tron.”13För HERREN har utvalt Sion, där har han velat ha sin boning.14”Detta är min viloplats för evigt. Här vill jag bo, det är min önskan.15Jag ska välsigna Sion med riklig försörjning och mätta dess fattiga med mat.16Jag ska klä dess präster i frälsning, och dess fromma ska jubla av glädje.17Här vill jag låta ett horn[2] växa upp åt David; jag har satt upp en lampa åt min smorde.18Hans fiender ska jag klä i skam, men kronan på hans huvud ska stråla.”