1Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s‑au adunat la El (Mat 15:1)2și i‑au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate.3(Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu‑și spală cu atenție mâinile,[1] ținând astfel tradiția bătrânilor[2].4Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s‑au spălat[3]. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le‑au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)5Atunci fariseii și cărturarii L‑au întrebat pe Isus: – De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?6El le‑a răspuns: – Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!7Degeaba însă Mi se închină ei, dând[4] ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“[5] (Is 29:13)8Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.9Apoi le‑a zis: – Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați[6] tradiția voastră!10Căci Moise a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta[7]“ și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.“[8] (Ex 20:12; Ex 21:17; Lev 20:9; Deut 5:16)11Însă voi ziceți: „Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban[9], – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu»“ –,12pe acela nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui![10]13Și desființați astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția[11] voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.
Lucrurile care îl întinează pe om
14Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați‑Mă cu toții și înțelegeți!15Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să‑l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“16Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!17După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat despre pildă.18El le‑a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din afară nu‑l poate întina,19fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“[12] (Mat 15:17)20Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om.21Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile[13], furturile, crimele,22adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău[14], blasfemia, mândria și nesăbuința.23Toate aceste rele ies dinăuntru și îl întinează pe om.“
Credința femeii siro-feniciene
24Isus a plecat de acolo și S‑a dus în hotarele Tyrului și ale Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într‑o casă, dar n‑a putut rămâne neobservat, (Mat 15:21)25ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I‑a căzut la picioare.26Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia[15]. Ea L‑a rugat să alunge demonul din fiica ei,27dar Isus i‑a zis: – Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.28Însă ea a răspuns și i‑a zis: – Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.29Atunci El i‑a zis: – Pentru răspunsul acesta, du‑te. Demonul a ieșit din fiica ta.30Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.
Isus vindecă un surdo‑mut
31Atunci Isus a ieșit iarăși din hotarele Tyrului și S‑a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolisului[16]. (Mat 15:29; Mar 5:20)32Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el.33Isus l‑a luat deoparte din mulțime, Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Lui.34Apoi a privit spre cer, a oftat și i‑a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide‑te!“35Și imediat i s‑au deschis urechile, i s‑a descleștat limba[17] și a început să vorbească corect.36Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult.37Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“
Marcu 7
nuBibeln
Guds bud och människors regler
1Fariseer och en del skriftlärda som hade kommit från Jerusalem samlades kring Jesus.2De lade märke till att en del av hans lärjungar åt bröd med orena händer, utan att först ha tvättat händerna.3(Varken fariseerna eller några andra judar äter utan att först ha tvättat händerna; de håller fast vid förfädernas tradition.4När de kommer hem från marknadsplatsen genomför de en tvagning innan de äter. Det finns också många andra traditioner som de är noga med att följa, som att skölja bägare, kannor och kopparkärl.)5Fariseerna och de skriftlärda frågade därför Jesus: ”Varför håller sig inte dina lärjungar till förfädernas tradition? De äter ju med orena händer.”6Jesus svarade: ”Ni hycklare! Profeten Jesaja profeterade rätt om er, som det står skrivet: ’Det här folket ärar mig med sina ord, men deras hjärtan är långt ifrån mig.7Deras tillbedjan är värdelös, för de lär bara ut människobud.’[1]8Ni struntar i Guds bud och håller fast vid mänskliga traditioner.”9Han sa också till dem: ”Så väl struntar ni i Guds bud och håller fast vid er tradition!10Mose sa: ’Visa respekt för dina föräldrar’, och: ’Den som talar illa om sina föräldrar ska dömas till döden.’[2]11Men ni menar att om någon säger till sin far eller mor: ’Det du kunde ha fått av mig är korban’ (det vill säga tempelgåva),12låter ni därmed inte den personen göra något för sina föräldrar.13Så ogiltigförklarar ni Guds ord genom era egna traditioner. Och mycket annat liknande gör ni.”14Sedan kallade Jesus till sig folket på nytt och sa: ”Hör på allihop och försök att förstå.15-16Det är inte det som kommer in i människan utifrån som gör henne oren,[3] utan det är det som kommer ut från människan som gör henne oren.”[4]17När Jesus sedan hade lämnat folkhopen och kommit hem igen, frågade hans lärjungar honom om liknelsen.18”Förstår inte ni heller?” frågade han. ”Inser ni inte att det som kommer in i en människa utifrån aldrig kan göra henne oren?19Det går ju inte in i hennes hjärta, utan passerar bara genom magen och kommer ut på avträdet.” Med detta förklarade Jesus all mat ren.[5]20Sedan tillade han: ”Det som kommer ut ur människan gör henne oren.21Inifrån, ifrån människohjärtan, kommer ju onda tankar, sexuell omoral, stöld, mord,22otrohet i äktenskapet, egoism, ondska, bedrägeri, liderlighet, avund, förtal, högfärd och allt annat oförstånd.23Allt detta onda kommer inifrån, och det är det som gör människan oren.”
En icke-judisk kvinnas tro
24Sedan gick han därifrån och kom till trakten av Tyros[6], där han tog in i ett hus. Han ville inte att det skulle bli känt, men det gick inte att hemlighålla.25En kvinna, som hade en dotter som var besatt av en oren ande, fick höra om honom och kom genast dit och kastade sig ner för Jesus fötter.26Det var en grekisk[7] kvinna, av syrisk-fenikisk härkomst. Hon bad att han skulle driva ut den onda anden ur hennes dotter.27Jesus sa till henne: ”Låt först barnen bli mättade, för det är inte rätt att ta brödet från barnen och kasta det åt hundarna.”[8]28Hon svarade: ”Det är sant, Herre, men till och med hundarna under bordet får äta av de smulor som barnen lämnar.”29”Eftersom du säger så”, sa han, ”gå hem igen, för den onda anden har lämnat din dotter.”30När hon kom hem, låg flickan i sängen, och den onda anden var borta.
Jesus botar en döv man med talsvårigheter
31Från Tyros område gick Jesus vidare till Sidon och sedan till Galileiska sjön via Tiostadsområdet.32Där kom man till honom med en döv man, som också hade talsvårigheter, och man bad att Jesus skulle lägga sin hand på honom.33Jesus ledde honom då undan från folket och satte fingrarna i hans öron och spottade och rörde vid hans tunga.34Sedan såg han upp mot himlen, suckade djupt och sa: ”Effata![9]” (det betyder: Öppna dig!)35Och genast kunde mannen höra perfekt, och han talade klart och tydligt.36Jesus förbjöd folket att berätta vad som hade hänt. Men ju mer han förbjöd dem, desto mer spred de nyheten.37De var fulla av förvåning och sa: ”Allt han gör är fantastiskt! Han får till och med de döva att höra och de stumma att tala.”