Marcu 7

Noua Traducere Românească

1 Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s‑au adunat la El (Mat 15:1)2 și i‑au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate.3 (Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu‑și spală cu atenție mâinile,[1] ținând astfel tradiția bătrânilor[2].4 Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s‑au spălat[3]. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le‑au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)5 Atunci fariseii și cărturarii L‑au întrebat pe Isus: – De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?6 El le‑a răspuns: – Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!7 Degeaba însă Mi se închină ei, dând[4] ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“[5] (Is 29:13)8 Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.9 Apoi le‑a zis: – Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați[6] tradiția voastră!10 Căci Moise a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta[7]“ și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.“[8] (Ex 20:12; Ex 21:17; Lev 20:9; Deut 5:16)11 Însă voi ziceți: „Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban[9], – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu»“ –,12 pe acela nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui![10]13 Și desființați astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția[11] voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.14 Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați‑Mă cu toții și înțelegeți!15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să‑l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!17 După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat despre pildă.18 El le‑a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din afară nu‑l poate întina,19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“[12] (Mat 15:17)20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om.21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile[13], furturile, crimele,22 adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău[14], blasfemia, mândria și nesăbuința.23 Toate aceste rele ies dinăuntru și îl întinează pe om.“24 Isus a plecat de acolo și S‑a dus în hotarele Tyrului și ale Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într‑o casă, dar n‑a putut rămâne neobservat, (Mat 15:21)25 ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I‑a căzut la picioare.26 Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia[15]. Ea L‑a rugat să alunge demonul din fiica ei,27 dar Isus i‑a zis: – Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.28 Însă ea a răspuns și i‑a zis: – Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.29 Atunci El i‑a zis: – Pentru răspunsul acesta, du‑te. Demonul a ieșit din fiica ta.30 Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.31 Atunci Isus a ieșit iarăși din hotarele Tyrului și S‑a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolisului[16]. (Mat 15:29; Mar 5:20)32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el.33 Isus l‑a luat deoparte din mulțime, Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Lui.34 Apoi a privit spre cer, a oftat și i‑a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide‑te!“35 Și imediat i s‑au deschis urechile, i s‑a descleștat limba[17] și a început să vorbească corect.36 Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult.37 Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“

Marcu 7

nuBibeln

1 Fariseer och en del skriftlärda som hade kommit från Jerusalem samlades kring Jesus.2 De lade märke till att en del av hans lärjungar åt bröd med orena händer, utan att först ha tvättat händerna.3 (Varken fariseerna eller några andra judar äter utan att först ha tvättat händerna; de håller fast vid förfädernas tradition.4 När de kommer hem från marknadsplatsen genomför de en tvagning innan de äter. Det finns också många andra traditioner som de är noga med att följa, som att skölja bägare, kannor och kopparkärl.)5 Fariseerna och de skriftlärda frågade därför Jesus: ”Varför håller sig inte dina lärjungar till förfädernas tradition? De äter ju med orena händer.”6 Jesus svarade: ”Ni hycklare! Profeten Jesaja profeterade rätt om er, som det står skrivet: ’Det här folket ärar mig med sina ord, men deras hjärtan är långt ifrån mig.7 Deras tillbedjan är värdelös, för de lär bara ut människobud.’[1]8 Ni struntar i Guds bud och håller fast vid mänskliga traditioner.”9 Han sa också till dem: ”Så väl struntar ni i Guds bud och håller fast vid er tradition!10 Mose sa: ’Visa respekt för dina föräldrar’, och: ’Den som talar illa om sina föräldrar ska dömas till döden.’[2]11 Men ni menar att om någon säger till sin far eller mor: ’Det du kunde ha fått av mig är korban’ (det vill säga tempelgåva),12 låter ni därmed inte den personen göra något för sina föräldrar.13 Så ogiltigförklarar ni Guds ord genom era egna traditioner. Och mycket annat liknande gör ni.”14 Sedan kallade Jesus till sig folket på nytt och sa: ”Hör på allihop och försök att förstå.15-16 Det är inte det som kommer in i människan utifrån som gör henne oren,[3] utan det är det som kommer ut från människan som gör henne oren.”[4]17 När Jesus sedan hade lämnat folkhopen och kommit hem igen, frågade hans lärjungar honom om liknelsen.18 ”Förstår inte ni heller?” frågade han. ”Inser ni inte att det som kommer in i en människa utifrån aldrig kan göra henne oren?19 Det går ju inte in i hennes hjärta, utan passerar bara genom magen och kommer ut på avträdet.” Med detta förklarade Jesus all mat ren.[5]20 Sedan tillade han: ”Det som kommer ut ur människan gör henne oren.21 Inifrån, ifrån människohjärtan, kommer ju onda tankar, sexuell omoral, stöld, mord,22 otrohet i äktenskapet, egoism, ondska, bedrägeri, liderlighet, avund, förtal, högfärd och allt annat oförstånd.23 Allt detta onda kommer inifrån, och det är det som gör människan oren.”24 Sedan gick han därifrån och kom till trakten av Tyros[6], där han tog in i ett hus. Han ville inte att det skulle bli känt, men det gick inte att hemlighålla.25 En kvinna, som hade en dotter som var besatt av en oren ande, fick höra om honom och kom genast dit och kastade sig ner för Jesus fötter.26 Det var en grekisk[7] kvinna, av syrisk-fenikisk härkomst. Hon bad att han skulle driva ut den onda anden ur hennes dotter.27 Jesus sa till henne: ”Låt först barnen bli mättade, för det är inte rätt att ta brödet från barnen och kasta det åt hundarna.”[8]28 Hon svarade: ”Det är sant, Herre, men till och med hundarna under bordet får äta av de smulor som barnen lämnar.”29 ”Eftersom du säger så”, sa han, ”gå hem igen, för den onda anden har lämnat din dotter.”30 När hon kom hem, låg flickan i sängen, och den onda anden var borta.31 Från Tyros område gick Jesus vidare till Sidon och sedan till Galileiska sjön via Tiostadsområdet.32 Där kom man till honom med en döv man, som också hade talsvårigheter, och man bad att Jesus skulle lägga sin hand på honom.33 Jesus ledde honom då undan från folket och satte fingrarna i hans öron och spottade och rörde vid hans tunga.34 Sedan såg han upp mot himlen, suckade djupt och sa: ”Effata![9]” (det betyder: Öppna dig!)35 Och genast kunde mannen höra perfekt, och han talade klart och tydligt.36 Jesus förbjöd folket att berätta vad som hade hänt. Men ju mer han förbjöd dem, desto mer spred de nyheten.37 De var fulla av förvåning och sa: ”Allt han gör är fantastiskt! Han får till och med de döva att höra och de stumma att tala.”