Luca 4 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ispitirile lui Isus

1 Plin de Duhul Sfânt, Isus S‑a întors de la Iordan și a fost dus de^[1] Duhul în pustie, (Mat 4:1; Mar 1:12) 2 fiind ispitit^[2] de diavolul^[3] patruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mat 4:1; Ev 3:9)

Gen 22:1Ex 15:25Ex 16:4Ex 17:2Ex 17:7Mat 4:1Ev 3:9

3 Atunci diavolul I‑a zis: – Dacă^[4] ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să devină pâine! 4 Însă Isus i‑a răspuns: – Este scris: „Omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“^[5] (Deut 8:3) 5 Atunci diavolul L‑a dus sus, pe un loc înalt, și I‑a arătat într‑o clipă toate regatele lumii. 6 Diavolul I‑a zis: – Ție Îți voi da toată această autoritate și slava lor, căci mie mi‑a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. 7 Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta! 8 Isus, răspunzând, i‑a zis: – Este scris: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să‑I slujești!“^[6] (Deut 6:13) 9 Apoi L‑a dus la Ierusalim, L‑a pus să stea pe streașina Templului și I‑a zis: – Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici, 10 căci este scris: „El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine, ca să Te păzească“ 11 și „Ei Te vor purta pe brațe, ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“^[7] (Ps 91:11) 12 Isus, răspunzând, i‑a spus: – S‑a zis: „Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[8] (Deut 6:16) 13 După ce a sfârșit orice ispită, diavolul s‑a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

14 Isus S‑a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s‑a răspândit prin toată vecinătatea. (Mat 4:12; Mar 1:14) 15 El dădea învățătură în sinagogile^[9] lor și era slăvit de toți.

Necredința celor din Nazaret

16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S‑a ridicat să citească. (Mat 13:54; Mar 6:1) 17 I s‑a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris: 18 „Duhul Domnului este peste Mine, căci El M‑a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună. El M‑a trimis să proclam celor captivi eliberarea și orbilor – căpătarea vederii, să‑i eliberez pe cei asupriți, 19 să proclam anul de îndurare al Domnului.“^[10] (Lev 25:8; Is 58:5; Is 61:1) 20 Apoi a înfășurat sulul la loc, i l‑a dat înapoi slujitorului și S‑a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. 21 El a început să le vorbească astfel: – Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre. 22 Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau: – Oare nu este Acesta fiul lui Iosif? 23 El le‑a zis: – Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!^[11] Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s‑a întâmplat în Capernaum!“ Apoi a zis: 24 – Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat^[12] în patria lui. 25 Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26 Totuși, Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși^[13] în Israel, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci doar sirianul Naaman. 28 Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de furie. 29 Ei s‑au ridicat, L‑au scos în afara cetății și L‑au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să‑L arunce jos. 30 Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.

Isus vindecă în Capernaum un om demonizat

31 Apoi a coborât în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să dea învățătură. (Mar 1:21) 32 Ei erau uimiți de învățătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33 În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon. El a strigat cu glas tare: 34 – Ha! Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu! 35 Isus l‑a mustrat, zicând: – Taci și ieși afară din el! Atunci demonul l‑a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să‑i facă niciun rău. 36 Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând: – Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară! 37 Și I s‑a dus vestea în orice loc din vecinătate.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

38 S‑a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L‑au rugat pentru ea. (Mat 8:14; Mar 1:29) 39 El S‑a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat deodată și a început să le slujească. 40 După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli i‑au adus la Isus, iar El Și‑a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i‑a vindecat. 41 De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“^[14] Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul. (Ps 2:7)

Isus predică în Iudeea

42 Când se crăpa de ziuă, Isus a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Mulțimile au început să‑L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să‑L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, (Mar 1:35) 43 însă El le‑a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu^[15], căci pentru aceasta am fost trimis.“ 44 Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea^[16].

nuBibeln

Jesus prövas av djävulen

1 Jesus återvände från Jordanfloden fylld av den heliga Anden, och Anden förde honom ut i ödemarken. 2 Där prövades han av djävulen under fyrtio dagar. Under hela den tiden åt han ingenting, och han blev till slut hungrig. 3 Då sa djävulen till honom: ”Säg till stenen här att bli bröd, om du nu är Guds Son!” 4 Men Jesus svarade honom: ”Det står skrivet: ’Människan lever inte bara av bröd.^[1]’ ” 5 Då förde djävulen honom högt upp och lät honom i ett ögonblick se alla riken i världen 6 och sa: ”Jag ska ge dig all deras makt och härlighet, för den har getts åt mig och jag kan ge den till vem jag vill. 7 Om du bara tillber mig ska allt detta bli ditt.” 8 Jesus svarade: ”Det står skrivet: ’Det är Herren, din Gud, du ska tillbe, och bara honom du ska tjäna.^[2]’ ” 9 Då tog djävulen honom med till Jerusalem och ställde honom högst upp på tempelmuren och sa: ”Kasta dig ner härifrån, om du nu är Guds Son! 10 Det står ju skrivet: ’Han ger sina änglar befallning om dig att beskydda dig’. 11 Och: ’Med sina händer ska de bära dig, så att du inte stöter din fot mot någon sten.^[3]’ ” 12 Men Jesus svarade honom: ”Det sägs: ’Sätt inte Herren, din Gud, på prov.^[4]’ ” 13 När djävulen hade prövat honom på alla sätt, lämnade han honom sedan i fred under en tid.

Jesus talar till folket i Galileen

14 Efter detta återvände Jesus till Galileen i Andens kraft, och snart talade man om honom överallt i trakten. 15 Han undervisade i deras synagogor, och alla lovordade honom.

Jesus i synagogan i Nasaret

16 När han kom till Nasaret, där han växt upp, gick han som vanligt till synagogan på sabbaten. Och då han reste sig upp för att läsa, 17 räckte man honom profeten Jesajas bokrulle. Han öppnade den och hittade det ställe där det står: 18 ”Herrens Ande är över mig för han har smort mig att förkunna goda nyheter till de fattiga. Han har sänt mig att förkunna frihet för de fångna och syn för de blinda, till att befria de förtryckta 19 och ropa ut ett nådens år från Herren.”^[5] 20 Han rullade sedan ihop boken, lämnade den till tjänaren och satte sig. Alla i synagogan hade sina blickar vända mot honom. 21 Han började tala till dem: ”Idag har det här skriftstället gått i uppfyllelse inför er som lyssnar.” 22 Alla talade väl om honom och förvånades över hans underbara ord. De sa till varandra. ”Det är väl bara Josefs son?” 23 Då sa han till dem: ”Snart påminner ni mig säkert om ordspråket: ’Läkare, bota dig själv!’ och säger till mig: ’Gör samma under här i din hemstad som vi har hört att du gjort i Kafarnaum.’ ” 24 Och han fortsatte: ”Sannerligen säger jag er: ingen profet blir accepterad i sin egen hemstad. 25 Jag säger er en sanning: det fanns många änkor i Israel på Elias tid, när himlen inte gav något regn på tre och ett halvt år och det var svår hungersnöd i landet. 26 Men Elia blev inte sänd till någon av dem, utan till en änka i Sarefat nära Sidon^[6]. 27 Och det fanns många spetälska i Israel på profeten Elishas tid, men ingen av dem blev renad utan bara syriern Naaman.^[7]” 28 Människorna i synagogan blev rasande när de hörde detta. 29 De rusade upp och drev Jesus ut ur staden, ända till kanten av det berg som staden var byggd på, och tänkte knuffa honom utför klippan. 30 Men han gick rakt igenom folkhopen och lämnade dem.

Jesus undervisar med makt

31 Sedan gick Jesus ner till staden Kafarnaum i Galileen, och där undervisade han folket i synagogan på sabbaten. 32 De var mycket häpna över hans undervisning, för han talade med makt. 33 I synagogan fanns en man som var besatt av en oren ande, och han började ropa högt: 34 ”Vad har du med oss att göra, Jesus från Nasaret? Har du kommit för att ta död på oss? Jag vet vem du är, du Guds helige!” 35 Men Jesus sa strängt till honom: ”Tig! Far ut ur honom!” Och anden kastade ner mannen inför dem och for sedan ut ur honom utan att skada honom. 36 Alla förundrade sig och började diskutera med varandra: ”Vad är det med den här mannens ord? Med makt och myndighet befaller han de orena andarna, och genast far de ut!” 37 Och ryktet om honom spred sig i hela trakten.

Jesus botar Simons svärmor och många andra

38 Sedan lämnade Jesus synagogan och gick hem till Simon. Men Simons svärmor låg sjuk i hög feber, och de bad att Jesus skulle hjälpa henne. 39 Då gick han fram, lutade sig ner över henne, gav en befallning till febern, och den lämnade henne. Genast steg hon upp och betjänade dem. 40 På kvällen, när solen höll på att gå ner, kom alla med sina olika sjuka till Jesus. Han lade sina händer på var och en av dem och botade dem. 41 Många blev också befriade från onda andar, som, när de for ut, ropade: ”Du är Guds Son!” Men han talade strängt till dem och förbjöd dem att tala, eftersom de visste att han var Messias.

Jesus fortsätter att tala till folket

42 Tidigt nästa morgon gick Jesus därifrån, bort till en enslig plats. Folket letade efter honom överallt, och när de till slut hittade honom, försökte de hindra honom från att lämna dem. 43 Men han sa till dem: ”Jag måste förkunna evangeliet om Guds rike för de andra städerna också. Det är därför jag har blivit utsänd.” 44 Och han predikade i synagogorna i Judeen^[8].