Luca 10:25 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici

1 După toate acestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doi^[1] de ucenici și i‑a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El. (Mat 11:21) 2 El le‑a zis: – Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său! 3 Duceți‑vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4 Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu faceți urări^[2] nimănui pe drum. 5 În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Pacea să fie peste această casă!“ 6 Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutați dintr‑o casă într-alta. 8 În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte. 9 Vindecați‑i pe cei bolnavi de acolo și spuneți‑le: „S‑a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu!“ 10 Dacă însă în cetatea în care intrați, oamenii nu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11 „Până și praful din cetatea voastră, care ni s‑a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: s‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu!“ 12 Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea! 13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s‑ar fi pocăit stând în sac și cenușă! 14 Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi! 15 Iar tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților^[3]! (Is 14:13; Is 14:15) 16 Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici

17 Cei șaptezeci și doi s‑au întors plini de bucurie și I‑au zis: – Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău! (Mat 11:25; Mat 13:16) 18 Însă El le‑a zis: – L‑am văzut pe Satan^[4] căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v‑am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni! 20 Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați‑vă că numele voastre sunt scrise în ceruri! 21 În ceasul acela, Isus S‑a bucurat nespus în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud^[5], Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta! 22 Toate lucrurile Mi‑au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i‑L descopere.“ 23 Apoi S‑a întors spre ucenici și le‑a zis doar lor: – Fericiți sunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! 24 Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au dorit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!

Pilda samariteanului milostiv

25 Dar iată că un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L pună la încercare pe Isus, zicând: – Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică? (Mat 22:34; Mar 12:28) 26 Isus i‑a zis: – Ce este scris în Lege? Ce citești acolo? 27 El, răspunzând, a zis: – „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta^[6], și pe semenul tău ca pe tine însuți.“^[7] (Lev 19:18; Deut 6:5; Mar 12:30) 28 Isus i‑a zis: – Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi! 29 Dar el, care voia să se îndreptățească, L‑a întrebat pe Isus: – Și cine este semenul meu? 30 Isus, răspunzând, a zis: – Un om cobora de la Ierusalim spre Ierihon^[8] și a căzut în mâinile tâlharilor, care, după ce l‑au dezbrăcat și i‑au dat multe lovituri, au plecat, lăsându‑l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l‑a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu‑l. 32 Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l‑a văzut, a trecut înainte, ocolindu‑l. 33 Însă un samaritean^[9], care călătorea și el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l‑a văzut, i s‑a făcut milă de el. (Lu 9:52) 34 S‑a apropiat, i‑a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l‑a pus pe propriul lui animal de povară, l‑a dus la un han și a continuat să‑l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari^[10], i‑a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui.“ (Lu 7:41) 36 Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor? 37 El a răspuns: – Cel ce și‑a făcut milă de el. Isus i‑a zis: – Du‑te și fă și tu la fel!

Acasă la Marta și Maria

38 În timp ce‑și continuau călătoria, Isus a intrat într‑un sat oarecare. Acolo, o femeie pe nume Marta L‑a primit ca oaspete în casa ei. 39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. 40 Marta însă era copleșită de atât de multă slujire. Ea a venit și a zis: – Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Spune‑i deci să mă ajute! 41 Domnul însă, răspunzând, i‑a zis: – Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri, 42 însă de unul singur este nevoie!^[11] Căci Maria și‑a ales partea cea bună, care nu i se va lua!

nuBibeln

Jesus sänder ut sjuttiotvå lärjungar

1 Herren Jesus utsåg nu ytterligare sjuttiotvå lärjungar^[1], som han skickade i förväg, två och två, till alla städer och byar som han tänkte besöka. 2 Han sa till dem: ”Skörden är stor, men arbetarna är få. Be därför skördens Herre att han skickar ut fler arbetare på fälten. 3 Gå nu, jag sänder er som lamm in bland vargar. 4 Ta inte med er någon börs, någon väska och några skor. Och stanna inte på vägen för att hälsa på någon. 5 När ni kommer in i ett hus så önska familjen frid. 6 Om det då finns någon fridens man där, ska er frid stanna kvar där. Annars får ni den tillbaka. 7 Stanna sedan i det huset och låt dem bjuda er på mat och dryck, för arbetaren är värd sin lön. Flytta inte från hus till hus. 8 När ni kommer in i en stad där man välkomnar er, så ät vad man bjuder er på, 9 bota de sjuka och säg till folket: ’Guds rike har kommit nära er.’ 10 Men om ni kommer till en stad där man inte vill ta emot er, så gå ut på gatorna och säg: 11 Till och med dammet från era gator vill vi skaka av från våra fötter mot er. Men en sak ska ni veta: Guds rike har kommit nära. 12 Jag säger er, att det ska bli lättare för Sodom^[2] på den dagen än en sådan stad. 13 Ve dig, Korasin, och ve dig, Betsaida! För om de under som gjorts hos er hade gjorts i Tyros och Sidon^[3], hade de för länge sedan omvänt sig och suttit i säck och aska. 14 Men på domens dag ska både Tyros och Sidon få det lindrigare än ni. 15 Och du, Kafarnaum, du ska väl inte bli upphöjt till himlen? Nej, ner till dödsriket ska du störtas. 16 Den som lyssnar till er, han lyssnar till mig, och den som avvisar er, han avvisar mig. Men den som avvisar mig, han avvisar honom som har sänt mig.”

De sjuttiotvå kommer tillbaka

17 De sjuttiotvå kom sedan glada tillbaka och berättade: ”Herre, till och med de onda andarna lyder oss i ditt namn.” 18 Han sa till dem: ”Jag såg Satan falla ner från himlen som en blixt. 19 Jag har gett er makt att trampa på ormar och skorpioner och stå emot fiendens alla styrkor. Inget ska skada er. 20 Men gläd er inte över att de onda andarna lyder er, utan över att era namn är skrivna i himlen.^[4]” 21 I samma stund fylldes Jesus av innerlig glädje genom den heliga Anden och sa: ”Jag prisar dig, Fader, du som är Herre över himlen och jorden, för att du har dolt detta för de lärda och kloka, men visat det för dem som är som barn. Ja, Fader, så har du bestämt. 22 Min Fader har överlämnat allt åt mig. Ingen vet vem Sonen är, utom Fadern, och ingen vet vem Fadern är, utom Sonen och de som Sonen vill uppenbara honom för.” 23 Sedan vände han sig till lärjungarna och sa enbart till dem: ”Lyckliga är de ögon som får se vad ni ser. 24 Jag säger er, att många profeter och kungar har velat se och höra det som ni nu får se och höra, men de fick aldrig göra det.”

Den goda samariern

25 En dag kom en laglärd för att sätta dit Jesus genom en fråga. Han sa: ”Mästare, vad ska jag göra för att få evigt liv?” 26 Jesus svarade: ”Vad säger lagen? Vad kan du läsa där?” 27 Mannen svarade: ” ’Du ska älska Herren, din Gud, av hela ditt hjärta, av hela din själ, av hela din kraft och av hela ditt förstånd’, och: ’Du ska älska din medmänniska som dig själv.’ ”^[5] 28 ”Det är riktigt”, sa Jesus till honom. ”Gör det så ska du få leva!” 29 Men mannen, som gärna ville visa sin rättfärdighet, frågade Jesus: ”Vem är då min medmänniska?” 30 Jesus svarade: ”En man, som var på väg från Jerusalem till Jeriko, blev överfallen av banditer. De slet av honom kläderna och misshandlade honom, gick därifrån och lämnade honom där halvdöd. 31 Då råkade en präst komma förbi. Men när han såg mannen ligga där gick han bara åt sidan och fortsatte att gå. 32 Så kom också en levit till platsen och såg mannen, och även han gick bara åt sidan och fortsatte att gå. 33 Då kom en samarier, som också var på resa, och när han såg mannen fylldes han av medlidande. 34 Samariern gick fram till honom, hällde olja och vin på såren och förband dem. Sedan lyfte han upp mannen på sin åsna och förde honom till ett värdshus, där han skötte om honom. 35 Nästa dag, när han måste resa vidare, betalade han värdshusvärden två denarer^[6] och sa: ’Var snäll och ta hand om mannen, och om räkningen går på mer än det här, så ska jag betala resten när jag kommer tillbaka.’ 36 Vilken av dessa tre tycker du var den misshandlade mannens medmänniska?” 37 ”Den som visade barmhärtighet naturligtvis”, svarade den laglärde. Då sa Jesus: ”Gå iväg och gör likadant, du också.”

Jesus besöker Maria och Marta

38 När Jesus och hans lärjungar fortsatte sin vandring, kom de till en by, där de blev inbjudna av en kvinna som hette Marta. 39 Marta hade en syster som hette Maria, som slog sig ner vid Herrens fötter och lyssnade till hans tal. 40 Men Marta var stressad av allt hon hade att uträtta. Därför gick hon fram till Jesus och sa: ”Herre, bryr du dig inte om att min syster har lämnat mig till att göra allt arbete själv? Säg till henne att hon kommer och hjälper mig.” 41 Men Herren sa till henne: ”Marta, Marta, du gör dig så många bekymmer och oroar dig för så mycket! 42 Men det finns bara en sak som behövs. Maria har valt det som är bäst, och det ska inte tas ifrån henne.”