Judecătorii 5 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Cântarea Deborei

1 În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând: 2 „Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel, poporul a mers de bunăvoie! Binecuvântați‑L pe DOMNUL! 3 Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori! Eu, da eu, voi cânta DOMNULUI^[1], voi cânta spre lauda DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel: 4 DOAMNE, când ai ieșit din Seir, când ai mărșăluit din ținutul Edomului, pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat și norii au turnat ape! 5 Munții s‑au scurs dinaintea DOMNULUI, Cel al Sinaiului, dinaintea DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel! 6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat^[2], în zilele Iaelei, drumurile erau părăsite, și drumeții călătoreau pe căi ocolite. (Jud 3:31) 7 Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,^[3] până când m‑am ridicat eu^[4], Debora, m‑am ridicat ca o mamă în Israel. 8 Când el și‑a ales dumnezei noi, războiul^[5] era la porți, dar nu se vedea nici scut și nici suliță printre patruzeci de mii în Israel! 9 Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel, de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie. Binecuvântați‑L pe DOMNUL! 10 Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe, cei ce stați pe covoare, cei ce umblați pe drum, luați aminte 11 la vocea arcașilor de lângă adăpătoare. Acolo ei istorisesc faptele drepte ale DOMNULUI, faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel! Atunci poporul DOMNULUI a coborât la porți. 12 Trezește‑te, trezește‑te, Debora! Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare! Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam, și ia‑ți captivii! 13 Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;^[6] poporul DOMNULUI a coborât la mine cu cei viteji^[7]. 14 Au venit din Efraim; rădăcina lor este în Amalek. După tine a venit Beniamin, cu poporul tău. Din Machir au coborât legiuitorii și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului. 15 Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora și, precum Isahar, așa și Barak, fiind trimis în urma lui în vale. În ținuturile lui Ruben însă s‑a ținut mare sfat^[8]! 16 De ce ai rămas printre staule^[9] ca să asculți behăitul turmelor? În ținuturile lui Ruben mare a fost sfatul! 17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului. Iar Dan, de ce a rămas la corăbii? Așer a rămas pe coasta mării și s‑a așezat pe limanurile lui. 18 Zabulon este un popor care și‑a riscat viața până la moarte; Neftali la fel, pe dealurile țării. 19 Regii au venit și s‑au luptat. Regii Canaanului s‑au luptat atunci la Taanah, lângă apele Meghido. N‑au luat niciun câștig, nici măcar un pic de argint. 20 Stelele din ceruri s‑au luptat, s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera. 21 Râul Chișon i‑a luat, vechiul râu, râul Chișon. Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!^[10] 22 Atunci copitele cailor au izbit pământul; armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător. 23 «Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul DOMNULUI. «Să blestemați amarnic pe locuitorii ei, căci nu au venit în ajutorul DOMNULUI, în ajutorul DOMNULUI împotriva celor viteji.» 24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael, soția chenitului Heber, cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi. 25 El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte; într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt. 26 Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș, și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului; l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul, l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla. 27 El a căzut și s‑a ghemuit, la picioarele ei s‑a plecat adânc, a căzut și s‑a ghemuit; în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis! 28 Pe fereastră, printre zăbrele, mama lui Sisera se uita și bocea: «De ce întârzie carele lui să vină? De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?» 29 Prințesele ei înțelepte îi răspund și ea își răspunde singură: 30 «Oare nu își caută și își împart ei prada? O femeie, două femei de fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera, pradă de stofă colorată, brodată; câte două stofe colorate, brodate, pentru grumazul prădătorului.» 31 Așa să piară toți dușmanii Tăi, DOAMNE! Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“ Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.

nuBibeln

Deboras och Baraks sång

1 Debora och Barak, Avinoams son, sjöng den dagen denna sång: 2 ”När Israels furstar visar vägen och folket villigt offrar sig, prisa HERRENS namn! 3 Hör, ni kungar, lyssna ni härskare! Jag ska sjunga inför HERREN och spela inför Israels Gud. 4 Du, HERRE, ledde oss ut ur Seir och fram över Edoms slätter, marken skakade, från himlen strömmade regnet ner och vatten strömmar ur molnen. 5 Bergen skälvde inför HERREN, den Väldige på Sinai, HERREN, Israels Gud. 6 På Shamgars, Anats sons, och Jaels tid låg vägarna öde. Vandrarna valde vindlande stigar. 7 Israel saknade ledare, tills Debora trädde fram, tills hon blev en mor för Israel. 8 När Israel valde nya gudar kom striden fram till stadsportarna.^[1] Varken sköld eller spjut fanns. Israels 40 000 saknade vapen. 9 Mitt hjärta vänder sig till Israels ledare och till alla som villigt följer dem! Prisa HERREN! 10 Prisa honom, alla ni som rider på vita åsnor, och sitter på dyrbara mattor och alla ni som går till fots! 11 Sångarna sjunger lovsång vid brunnen, sången om HERRENS rättfärdiga gärningar, hur han räddade Israel med sina krigare. HERRENS folk tågade in genom portarna. 12 Vakna, Debora, vakna och sjung! Stå upp, Barak! Du, Avinoams son, för bort dina fångar! 13 Männen som fanns kvar marscherade ner till de tappra. HERRENS folk kom till mig med sina mäktiga. 14 Män kom från Efraim, med rotfäste i Amalek, och Benjamin, som följde efter dig med dina skaror. Från Makir kom furstar och från Sebulon män med ledarstav. 15 Isaskars furstar följde Debora och Barak ner i dalen. Men Rubens stam höll grundliga rådslag. 16 Varför satt du hemma bland fållorna^[2] och lyssnade på herdeflöjter? Rubens stam höll grundliga rådslag. 17 Gilead stannade på andra sidan Jordan. Varför blev Dan kvar vid sina fartyg? Och Asher blev kvar vid stranden i lugn och ro. 18 Men Sebulons och Naftalis stammar riskerade livet på stridsfältets höjder. 19 Kanaans kungar stred vid Tanak nära Megiddos källor men de blev utan silver och utan byte. 20 Till och med himlens stjärnor stred mot Sisera. 21 Den brusande floden Kishon, urtidsfloden förde bort dem. Dra vidare, var stark min själ! 22 Hör hovtrampet från fiendens hingstar! Se hur stridshästarna jagar fram! 23 Men HERRENS ängel befallde att förbanna Meros. ’Förbanna dess inbyggare’, sa han. ’De kom inte till HERRENS hjälp, till HERRENS och hjältarnas hjälp.’ 24 Välsignad bland kvinnorna ska Jael vara, keniten Hevers hustru, ja, välsignad mer än andra kvinnor som bor i tält. 25 Han bad om vatten, men hon gav honom mjölk i en dyrbar skål, hon bjöd honom på tjockmjölk. 26 Hennes hand grep efter tältpluggen, hennes högra hand efter hammaren, och med snickarens hammare slog hon honom i huvudet, genomborrade Siseras tinning. 27 Han sjönk ner vid hennes fötter, låg stilla och var död. 28 Siseras mor såg väntande ut genom fönstret och hon ropade: ’Varför dröjer hans vagn så länge? Var är klappret av hovar?’ 29 Då svarar hennes hovdam, och själv ger hon samma svar: 30 ’Bytet de skiftar är stort, en flicka åt var man eller två, dyrbara mantlar åt Sisera och vackra tyger, brokiga dukar, en eller två åt den som tog byte. Allt detta som byte!’ 31 HERRE, så ska alla dina fiender förgås, men de som älskar HERREN ska stråla av kraft som den uppgående solen!” Därefter fick landet fred i fyrtio år.